Programezi o reuşită în alăptare? De ce nu dorm bebeluşii alăptaţi ziua şi chiar noaptea? Poate apărea această întrebare şi la un bebeluş de cinci luni? De ce sunt tot mai multe mame obosite şi centrate pe somnul bebeluşului? Cum a evoluat alăptarea în zilele noastre?

CREDINŢA mea este următoarea:
Mamele din zilele noastre au multe temeri. De aceea ele îşi doresc să fie perfecte: citesc mult, află cele mai bune metode de a creşte copilul, sunt deschise să înveţe, să înveţe, să înveţe … dar …

Uită esenţialul: să îţi asculte trupul, să îşi asculte instinctele.
Să simtă că, de fapt, le place enorm să stea cu bebeluşii în braţe şi să îi ţină lipiţi de ele.
SĂ SIMTĂ!
Uită să simtă ce înseamnă să fii natural, degajat şi să nu te încadrezi atât de mult în limitele „normalităţii anormale” pe care ni le-a fabricat societatea.

„Normalitatea anormală” a societăţii ne “oferă” o stare de nesiguranţă, o veşnică senzaţie că nu fac CUM trebuie, nu fac CE trebuie, nu fac CÂND trebuie.

Starea de nesiguranţă crează o anormalitate în ceea ce preia copilul nostru de la noi. Copilul nu înţelege de ce mami simte că îi place să îl ţină în braţe, dar în egală măsură tot EA vrea să-l despartă. Copilul este neîncrezător în ceea ce primeşte de la mama lui şi atunci nu poate să îşi conştientizeze INSTINCTELE.

Acum este vremea să vorbim despre INSTINCTUL copilului. Noi, ca şi mame, îi putem direcţiona să crească prin verbul a SIMŢI. Dacă îi inducem reguli iar copilul nu le înţelege, instinctul lui spune că nu este în regulă, atunci apare lupta sa interioară. Trupul (instinctul) lui spune şi CERE ceva, pe când ceea ce primeşte de la mamă este altceva.

Mama nu conştientizează că trimite mesaje false şi inconstante copilului şi atunci acesta nu poate intra într-o normalitate. De aici apare agitaţia, somnul superficial şi veşnica dorinţă de a o simţi pe mamă alături, fiindcă deja s-a dezvoltat teama de separare a copilului, respectiv frica de a nu fi despărţit de ea.

Întrebări cheie pe care ar trebui să ţi le pui, dacă îţi răspunzi sincer, dacă iei legătura cu un consilier în alăptare, poţi găsi răspunsul şi rezolvarea pentru somnul tău sau al bebeluşului.

Te-ai gândit tu, mămică, cât de mult dormi acum? Şi cât de important este somnul pentru tine? Cum era somnul tău înainte de a a naşte? Ce aşteptări ai ACUM
de la somnul tău? Cine este implicat în creşterea copilaşului? Cât de centraţi sunt CEILALŢI pe somnul TĂU şi al copilului tău? Care sunt CREDINŢELE tale despre somnul lui şi care sunt credinţele celor cu care TU intri în contact cel mai des?

Micuţul care este alăptat se poate trezi noaptea din oră în oră, dacă tu contabilizezi somnul, timpul cât stă la sân, apare un cerc vicios, iat tu, mamă, nu te vei putea relaxa cu adevărat. Vei avea în subconștient teama să nu greşeşti.

Despre somnul de zi

Un copilaş de cinci luni este ca un burete, primeşte foarte multe, este în etapa de acumulare de noi achiziţii motorii şi emoţionale.

Somnul unul copil la această vârstă poate să fie destul de limitat, el având nevoie să se joace, să îi povestească mamei despre jucării, despre ce simte, despre anumite poziţii în care vede. Are nevoie mai mult ca oricând ca mama să îi prezinte lumea, în braţele ei sau împreună cu ea, să îl ajute să descopere lumea din poziţia de şezut.

Este o etapă când se poate desprinde temporar de mami, o perioadă în care descoperă jucăriile, de a se întinde după jucării. Nu este necesar să doarmă foarte mult. Un somn de noapte poate să îi fie suficient şi o stare de somn superficial la sânul mamei îi poate fi de ajuns.

De multe ori copilaşii se hrănesc ziua şi intră într-o stare de relaxare totală, nu intră intr-un somn profund, astfel încât să se poată despărţi de sân, dar prin supt îşi secretă cantitatea de endorfină pentru a îşi relaxa organismul.

„O mamă care alăptează, la un moment dat, va intra în starea de realaxare încât nu mai monitorizează CARE sân, CÂND şi CÂT sân. Somnul de noapte al mamei nu trebuie să fie împovărat de grija CÂT, CUM, CÂND şi DACĂ.

Sunt cazuri în care mamele şi toată familia îşi formează ritualuri şi un SCOP în a adormi copilul. Centrarea pe un anumit lucru, şi mai ales când ne dorim din tot sufletul ca acel lucru să ne reuşească, ne îndreaptă adesea către dezamăgire, poate chiar eşec.

Eşecul în alăptare poate fi programat

În acest caz putem vorbi despre programarea negativă: undeva în începuturi ar fi putut exista o frica a ta, a tatălui, a mamei unei persoane care era lângă tine, centrată pe somnul bebeluşului. Adesea ne raportam la experienţele celor din jur: pozitive sau negative. Ambele ne pot influenţa: o experienţă pozitivă a altei mame îţi induce un sentiment de nesiguranţă, poate să apară inclusiv sentimentul că nu eşti suficient de competentă, suficient de bună, iar de aici apare nevoia de a citi, de a te informa, de a CREDE că în altă parte există soluţia şi nu în INTERIORUL TĂU … în capacitatea ta de a ŞTI şi de a-ţi SIMŢI copilaşul.

Pot fi şi experienţele negative ale altora iar tu preiei inconştient frica să nu treci şi tu prin asta sau poţi prelua resemnarea că bebeluşul tău nu doarme şi te vei CHINUI aşa cum au făcut şi alte femei.

Poţi răspunde programării negative a societăţii prin ceea ce simţi.

Iubeşte-ţi copilul necondiţionat, învaţă relaxarea şi aşteptarea şi vei simţi ce îşi doreşte copilul tău.

Liliana TUDOSE
Educator Prenatal Lamaze
Consilier in Alaptare