Vitamina D este o vitamină liposolubilă care se găseşte în mod natural în foarte puţine alimente, în altele este adăugată sau mai poate exista sub formă de suplimente alimentare. În organism este produsă prin acţiunea razelor soarelui în contact cu pielea (grăsimea din epidermă), declanşând transformarea provitaminei D în vitamina D, absorbită ulterior.

Au fost descoperite 5 forme chimice de vitamină D însă doar 2 dintre ele au rol în organismul uman: vitamina D2 (ergocalciferol) şi vitamina D3 (colecalciferol).

La multe persoane, simptomele deficienţei de vitamină D sunt foarte subtile: dureri ale oaselor, slăbiciune musculară, astm bronşic sever la copii şi afecţiuni cardiovasculare.

Această vitamină contribuie la utilizarea optimă a calciului şi fosforului, substanţe necesare pentru a avea oase şi dinţi sănătoşi şi la funcţia normală a sitemului muscular. Împreună cu vitaminele A şi C acţionează preventiv în cazul răcelilor şi are un rol crucial în activarea abilităţii sitemului imunitar de a recunoaşte şi a lupta cu patogenii.

Poate fi utilizată ca adjuvand în afecţiuni de tip I şi II, hipertensiune arterială, scleroză multiplă, osteoporoză şi în unele terapii tumorale.

Vitamina D este foarte importantă în timpul sarcinii şi a copilăriei, fiind necesară pentru mineralizarea normală a oaselor şi dinţilor şi pt a preveni rahitismul. De asemenea, este importantă în absorbţia nutrienţilor la nivel intestinal.

Motivele deficienţei de vitamină D pot fi multiple: un aport insuficient pentru organism, expunere insuficientă la lumina soarelui, o piele de culoare închisă, rinichii nu au capacitatea de a converti vitamina în forma sa activă, tractul digestiv nu poate absorbi în mod adecvat vitamina, obezitate şi chiar din cauza poluării aerului.

Copiii predispuşi riscului de apariţie a deficitului de vitamină D sunt în principal:

– Cei care locuiesc în regiuni cu soare puţin;
– Cei care nu ies afară şi stau în casă foarte mult timp;
– Cei cu o dietă vegetariană;
– Cei cu intoleranţă la lactoză sau cei care nu consumă produse lactate.

Rahitismul, o consecinţă a deficitul de vitamină D la copii

Rahitismul este o afecţiune specifică celor mici. Dacă nivelul vitaminei D este insuficient, nu numai că nu se va mai absorbi suficient calciu, însa va debuta şi procesul de demineralizare osoasă care se datorează deficitului de această vitamină, calciu şi fosfaţi, care împiedică procesul de creştere şi dezvoltare normală a oaselor.

Copiii predispusi riscului de aparitie a deficitului de vitamina D sunt in principal:

– Cei care locuiesc in regiuni cu soare putin;
– Cei care nu ies afara si stau in casa foarte mult timp;
– Cei cu o dieta vegetariana;
– Cei cu intoleranta la lactoza sau cei care nu consuma produse lactate.

Bebeluşii alimentaţi exclusiv la sân pot dezvolta şi ei rahitism în timp, în cazul în care nu li se administrează profilactic vitamina D şi calciu în primle zile de viaţă, deoarece laptele de mamă nu este o sursă foarte bună de vitamina D. Această problemă este chiar mai importantă la copiii cu pielea mai închisă, în timpul zilelor de iarnă (când sunt mai puţine ore însorite).

Acumularea acestor factori sporeşte semnificativ riscul de apariţie a rahitismului care poate fi diagnosticat la copiii cu vârsta între 6 şi 24 de luni.

Când tabloul clinic al rahitismul este manifest, cele mai frecvente semne şi simptome sunt:

– Malformaţtii scheletice localizate în special la nivelul membrelor inferioare, la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului şi sternului. Specialiştii au descris următoarele modificări apărute la scheletul pacienţilor cu rahitism: stern în carena, bombat anterior, tibie in iatagan, când oasele gambei sunt incurbate, matanii costale (proeminenţe apărute la nivelul coastelor, pe toracele anterior), cifoze, scolioze sau chiar cifoscolioze (dacă rahitismul apare la copiii mai mari de 2 ani), tasări de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat);
– Închiderea tardivă a fontanelei anterioare şi apariţia unei boseluri frontale;
– Dureri sau sensibilitate osoasă: la nivelul oaselor lungi şi coloanei vertebrale precum şi la nivelul centurilor scapulară şi pelvină. Sunt adesea dureri cronice, de intensitate moderată;
– Spasme musculare generalizate (tetanie) şi hipocalcemie;
– Hiperplazie metafizară care determină apariţia semnului dublei maleole, care poate fi perceput la nivelul tibiei;
– Hipotonie musculară generalizată;
– Astenie musculară;
– Oase fragile, uşor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispuşi unor fracturi “în lemn verde”, cum le numesc specialiştii, când osul efectiv pare a se frânge, iar aspectul radiografic este foarte similar cu cel al unei crengi verzi pe care încercăm să o rupem şi care crapă la mijloc;
– Creştere şi dezvoltare anormală: copii au o talie mai mică decât media normală pentru vârsta lor;
– Malformaţii dentare: erupţii dentare întârziate şi dinţi cu aspect şi structură modificată, smalţ poros, predispoziţie la apariţia cariilor dentare.

Corespondentul acestei afecţiuni la adult se numeşte “osteomalacie”. În absenţa acestei vitamine şi a unor minerale esenţiale, oasele îşi pierd din rezistenţa naturală, devin fragile şi se pot rupe uşor, chiar în urma unor traumatisme minore.

Suplimentarea dietetică promptă cu vitamina D sau calciu este foarte importanta în corectarea unor astfel de dezechilibre care pot să apară în cadrul procesului de creştere şi dezvoltare a copiilor.

Dacă însă din diverse motive, rahitismul nu este corectat la timp, există posibilitatea ca în timp să apară malformaţii osoase care sa necesite tratament chirugical.
Aşadar, adresaţi-vă medicului neonatolog şi pediatru pentru a vă face recomandări în acest sens.