Electroencefalograma (EEG) este un instrument esenţial în evaluarea, diagnosticul si urmărirea unor afecţiuni neuropediatrice. Ea reprezintă înregistrarea activităţii electrice cerebrale, fiind una dintre cele mai actuale și complexe tehnici de explorare a creierului.
Părinţii micuţilor cărora li se recomandă efectuarea unei electroencefalograme trebuie să ştie că acestă investigaţie are mai multe avantaje evidente, dar şi limite.
Avantaje:
- nu este nocivă pentru copil, nu este invazivă şi nu iradiază (mulţi părinţi pun această întrebare fiind impresionaţi de aspectul copilaşului după montarea electrozilor);
- nu este dureoasă – deşi mulţi copilaşi plâng uneori, fiind deranjaţi de faptul că o persoană străină se apropie de ei;
- se poate repeta oricât de des consideră medicul că este necesar sau se pot face înregistrări de lungă durată (ore), atât când copilul e treaz cât şi atunci când doarme;
- are costuri mici.
Limite:
- nu oferă rezultate absolute – EEG-ul oferă date despre activitatea electrică a creierului micuțului pacient pe parcursul înregistrării (adică 15-20 minute de obicei); în afara înregistrării respective, activitatea cerebrală poate fi anormală dar acest lucru să nu fie surprins pe EEG;
- nu se poate substitui examenului clinic, reprezintă doar o metodă complementară în susţinerea diagnosticului.
Părinţii trebuie să înţeleagă că EEG-ul nu poate infirma un fenomen constatat clinic, ci doar îl poate confirma. De exemplu, un copil poate avea epilepsie clinic manifestă fără expresie EEG specific (adică are crize epileptice dar cu EEG normal!). De asemenea, un copil poate avea un EEG cu modificări dar fără expresie clinic (EEG-ul este anormal dar copilul nu face crize epileptice!).
În concluzie, EEG-ul corect executat şi interpretat este o unealtă extrem de folositoare, dar care are şi limite şi nu înlocuieşte în nici un caz o examinare corectă şi completă a pacientului.
Dr. Daniela STOIAN
Medic Specialist
Neurologie Pediatrică
Armonia Hospital