Reacția anafilactică sau şocul anafilactic este o problemă care poate pune viaţa unui copil sau adult în pericol major. Există diferiți alergeni – factori care pot declanşa o reacţie alergică – care pot cauza o reacţie anafilactică, cum sunt ciupiturile de insecte, medicamentele sau anumite alimente. Alunele, ouăle, laptele de vacă, peştele sau scoicile sunt alergeni alimentari frecvenţi care pot declanşa reacţia anafilactică.

Semne şi simptome ale unei reacţii anafilactice (şoc anafilactic)

Primele simptome ale unei reacţii anafilactice includ adesea arsurile sau senzaţia de mâncărime în gură, pe buze şi în gât. În plus, se poate produce umflarea feţei la nivelul ochilor, gurii şi buzelor, adesea urmate de un rash generalizat pe tot corpul sub forma blândelor. Membranele mucoase din gură şi din gât se pot umfla şi pot apărea dificultăţi de înghiţire şi de respiraţie.

Alergenul poate declanşa şi o reacţie asemănătoare astmului în care căile aeriene se îngustează, făcând respiraţia dificilă. Anafilaxia poate afecta circulaţia, iar pielea copilului poate deveni palidă, rece şi transpirată. Rata bătăilor inimii (pulsul) creşte iar copilul este în pericol de a leşina. Alte simptome ale anafilaxiei sunt durerile de stomac, voma, diareea, crampele şi starea de oboseală extremă (letargie).

Complicaţii ale reacţiei anafilactice?

O reacţie anafilactică se poate transforma rapid într-o problemă care pune viaţa în pericol. Efectele anafilaxiei asupra sistemelor respirator şi circulator pot duce la blocaj respirator, circulator şi stare de şoc. Pacientul îşi poate pierde cunoştinţa şi se poate afla în pericol de moarte dacă nu se începe imediat tratamentul.

Ce trebuie să faceţi în cazul unei reacţii anafilactice?

Dacă bănuiţi că micuţul dumneavoastră are o reacţie anafilactică, ar trebui să sunaţi imediat la numărul de urgenţă 112 pentru a obţine îngrijiri medicale, deoarece starea copilului se poate înrăutaţi rapid şi îi poate pune viaţa în pericol.

Copiii care au mai avut în trecut reacţii anafilactice sau reacţii alergice grave ar trebui să aibă asupra lor o doza de epinefrină, care poate fi injectată de către copil sau de către părinţi, la primele semne ale unei anafilaxii.

Epinefrina (Adrenalina) este un hormon care ajută la deschiderea căilor respiratorii şi îmbunătăţeşte respiraţia şi presiunea sângelui, reducând reacţia alergică din organism. Oricând îi este administrată epinefrina, copilul trebuie dus la secţia de urgenţă a celui mai apropiat spital. În timp ce aşteptaţi sosirea medicului sau a ambulanţei, ar trebui să cereţi ajutorul altor persoane, în cazul în care este necesară resuscitarea. Desfaceţi toate hainele care l-ar putea strânge şi încercaţi să calmaţi copilul, care foarte probabil este speriat şi nu înţelege ce i se întâmplă. Tineţi copilul în pozitie verticală pentru a-l ajuta să respire.

În cazul în care pare apatic sau dă semne de blocaj circulator, ca de exemplu dacă este palid, rece şi umed, ar trebui să-l asezaţi jos şi să-i ridicaţi picioarele.

În cazul în care copilul nu respiră, începeţi resuscitarea gură la gură iar dacă nu puteți să detectaţi semne ale circulației sanguine, trebuie să exercitaţi presiune asupra toracelui. Părinţii copiilor care au avut în trecut o reacţie anafilactică ar trebui să facă un curs de prim ajutor, inclusiv resuscitare cardiopulmonară pentru a fi pregătiţi să facă faţă acestor situaţii.

Prevenirea şocului anafilactic?

În cazul în care nu ştiti că micuţul să fi avut alergii sau nu a făcut o astfel de reacţie, este dificil de prevenit. Fiţi mereu atenţi la posibilitatea unei reacţii alergice sau a unei anafilaxii dacă îi administraţi copilului un medicament sau un aliment nou.

În cazul în care copilul a mai făcut o reacţie anafilactică sau o reacţie alergică gravă, sau dacă are o alergie cunoscută la anumite alimente sau la înţepăturile de viespe sau de albină, întrebaţi medicul dacă este cazul să aibă asupra lui o doză de epinefrină care poate fi injectată la nevoie.

De asemenea, ar trebui să verificaţi dacă este necesar să poarte o brăţară de alertă care-i informează pe cei din jur ce anume îi provoacă reacţii anafilactice.

Copiii despre care se ştie că au alergie la albine sau la viespi ar trebui să fie pe cât posibil feriţi de zonele în care trăiesc aceste insecte.

Întotdeauna informaţi medicul sau specialiştii de la spital despre reacţiile alergice anterioare ale copilului la medicamente sau anestezice.

În cazul în care copilul are o alergie la alimente, este important să le spuneţi prietenilor, rudelor şi personalului grădiniţei sau şcolii despre această situaţie, astfel încât copilului să nu i se dea alimentele respective.