Rahitismul este o boală metabolică specifică celor mici, cauzată de deficitul de vitamina D, calciu și/sau fosfaţi ce împiedică procesul de creştere şi mineralizare normală a ţesutului osos. Apare, în principal, în primul an de viaţă, după vârsta de 2 luni, când bebeluşii parcurg o perioadă de creştere intensă, iar nevoile organismului sunt sporite, putând avea repercusiuni majore asupra sistemului osos, unele deformări osoase putând persista toata viaţa.

Vitamina D se găseşte în organism sub forma unui precursor ce devine activ sub acţiunea razelor soarelui. Aportul alimentar este insuficient, deoarece alimentele nu conţin vitamina D decât în cantităţi mici – unele specii de peşte (ton, somon, macrou), gălbenuş de ou, ficat, carnea de vită, lapte si cereale (formule îmbogățite cu vitamina D).

La copii există anumite condiţii ce pot favoriza apariţia rahitismului: prematuritatea, gemelaritatea, alimentaţia dezechilibrată, bolile digestive, afecţiunile renale, expunerea insuficientă la soare, clima temperată, poluarea excesivă din atmosferă, tegumentele hiperpigmentate, administrarea incorectă a vitaminei D, medicamente ce interferă cu acţiunea vitaminei D.

Manifestările clinice ale rahitismului sunt variabile în funcţie de durata şi gravitatea carenţei, pe primul plan fiind anomaliile scheletice.

Semne osoase:

  • La nivelul craniului: craniotabes (înmuierea osului occipital – senzaţie de minge de ping-pong) valabil după vârsta de 3 luni, deformări craniene (bose parietale, frontale, aplatizare occipitală), întârzierea închiderii fontanelelor, modificări dentare;
  • La nivelul toracelui: mătănii costale de o parte și de alta a sternului, la nivelul articulaţiilor costale, deformarea cutiei toracice;
  • La nivelul membrelor: încurbări ale membrelor inferioare, tumefieri ale extremităţii oaselor lungi – “brăţări”;
  • La nivelul coloanei şi bazinului: cifoscolioze;
  • Semne musculoligamentare: hiperlaxitate ligamentară, hipotonie musculară;
  • Întârziere staturoponderală – în formele grave şi/sau netratate;
  • Semne de hipocalcemie;
  • Scăderea rezistenţei la infecţii.

Certitudinea diagnosticului de rahitism o oferă doar medicul în urma examenului clinic şi a unor investigaţii paraclinice:

  • Analize de sânge: calciu, fosfor, fosfataze alcaline serice;
  • Radiografii de pumn, genunchi, cot.

Climatul temperat din zona noastră impune administrarea suplimentară de vitamina D după primele 10 zile de viaţă pentru profilaxia rahitismului. Acest supliment se va administra zilnic până la 18-24 luni de viaţă, indiferent de anotimp.

După această vârstă se va administra doar în lunile cu “r”: septembrie – aprilie, până la vârsta de 12-15 ani.

Există mai multe produse pe piaţă ce se pot administra, forma şi doza fiind stabilite de medicul pediatru sau medicul de familie.

Atenţie! Vitamina D în doze mari este foarte periculoasă, tocmai de aceea cereți sfatul unui specialist.

Dr. Oana BARBU
Medic Primar Pediatru
Armonia Hospital