Oxiuroza este o boală provocată de oxiuri, enterobiusvermicularis fiind cel mai frecvent parazit intestinal la om. Oxiurul este un vierme fusiform, subțire, de culoare alb-lucios. Masculul măsoară 2-5 mm iar femela 8-13 mm. Ouăle ajung în organism pe cale orală, prin regiunea nazală sau orofaringiană, prin mâinile nespălate sau prin inhalarea din aerul infestat. Ajunse în intestinul subțire, ouăle încep să se transforme în viermi urmând a deveni viermi adulți în intestinul gros unde trăiesc şi se hrănesc cu conținutul intestinal.
Femela adultă iese prin anus şi depune ouă în regiunea perianală, în special noaptea. Mişcările acestui parazit în timpul migrării şi depunerii ouălor irită pielea şi provoacă mâncărimi. Ouăle au o suprafață umedă şi lipicioasă astfel încât, când copiii se scarpină, în regiunea perianală, acestea se lipesc de degete şi ajung să intre sub unghii. Ouăle sunt transferate apoi pe obiecte precum: robinete sau mâncare, şi de aici la gură. Pot ajunge de asemenea şi în haine, lenjeria de pat şi pe mobilă. Ouăle trăiesc în exteriorul corpului până la 2 săptămâni, dacă mediul este cald şi umed.
Transmiterea se realizează:
- prin contact direct cu o persoană infestată care s-a scărpinat în regiunea anală sau a folosit toaleta şi nu s-a spălat pe mâini;
- prin ingerarea ouălelor aflate pe fructe şi zarzavaturi nespălate;
- prin inhalarea aerului ventilat de scuturarea lenjeriei de pat în care a dormit o persoană infestată;
- prin atingerea unui obiect infestat cu ouă de oxiuri: obiecte sanitare, obiecte din casă, lenjerie intimă etc;
- prin autoinfestare.
Simptomatologie:
Oxiurii de obicei nu dau simptomatologie înafară de mâncărimi ușoare perianale. Multe persoane cu oxiuroză nu prezintă simptome şi pot să nu fie conştienti de infestare. Cele mai frecvente simptome ale oxiurozei la copii includ:
- prurit anal şi perianal rebel şi supărător, mai ales noaptea şi spre dimineață când se mobilizează oxiurii, când femela iese prin rect pentru a depune ouăle;
- leziuni de grataj, escoriații, suprainfecții locale în regiunea anală, vulvară sau scrotală;
- dacă infestarea este masivă, oxiurii migrează spre organele genitale şi pot apărea vulvite, vaginite;
- manifestări neurologice: somn agitat, iritabilitate şi stări nevrotice, oboseală;
- tulburări digestive: inapetență, grețuri, vărsături, dureri abdominal difuze;
- erupții tegumentare;
- bruxism (a scrâşni din dinți);
- enurezis (udă patul);
- prezența viermilor vii în scaun.
Diagnosticul se bazează pe semnele clinice descrise şi pe prezența parazitului adult sau a ouălelor.
Examenul coproparazitologic poate indica prezența adultului, dar numai în cazuri foarte rare. Ouăle de oxiuri se identifică greu în fecale de aceea este recomandată efectuarea testului special pentru oxiuri (cu scoci). Dimineața se aplică o ansă înfășurată în scoci pe rect şi se răsucește pe pliurile anale, după care este introdusă într-o eprubetă care va fi trimisă într-un laborator. Altă metodă ar fi lipirea unei bucăți de leucoplast au scoci pe anus înainte de culcare.
Acest test făcut de 3 ori în 3 zile consecutive va pune diagnosticul de oxiuroză în 90% din cazuri.
Tratament:
Deoarece tratamentul medicamentos pentru oxiuri atacă doar larvele şi viermii deja formați, ouăle pot perpetua parazitul în continuare la o persoană deja tratată; de aceea, al doilea tratament aplicat pentru a distruge paraziții formați după tratamentul inițial, trebuie administrat la aproximativ 2 săptămâni.
Foarte important este tratamentul profilactic ce constă în tratarea simultană a întregii familii și igiena strict individuală (spălarea atentă a mâinilor, tăierea unghiilor foarte scurt, lenjerie de corp şi de pat foarte bine spălată și fiartă).
Dr. Corina FRECUȘ
Medic Specialist Pediatru
Doctor în Științe Medicale
As. Univ. Facultatea de Medicină
Armonia Hospital