Infectia de tract urinar (ITU) reprezinta cea mai frecventa infectie bacteriana la toate varstele, incidenta si sechelele acesteia, precum si conduita terapeutica, variind foarte mult, in functie de sexul si varsta pacientului.
Infecţia tractului urinar la varsta pediatrica reprezinta o patologie importanta atat ca frecvența, ocupand locul al treilea in cadrul infectiilor la copil, dupa cele de tract respirator si digestiv, cat mai ales din cauza dificultatilor de diagnostic in practica medicului de familie.
Simptomatologia la varstele mici este adesea inselatoare si nespecifica, fiind o adevarata provocare pentru clinicianul din ambulatoriu.
Epidemiologie
ITU predomina la sexul masculin in primul trimestru de viata (pana la 3 luni). La celelalte varste infectia urinara predomina la sexul feminin. Studii internationale releva o incidenta maxima a primului episod de ITU inalta intre 0 si 2 ani. Incidenta maxima a primului episod de ITU joasa (fete si baieti) este intre 2-4 ani.
Inaintea instalarii controlului sfincterian diurn, nu exista alti factori de risc in afara anomaliilor anatomice si a celor neurologice. Acesta este motivul pentru care se recomanda studii imagistice ale tractului urinar, in cazul oricarui sugar si copil mic diagnosticat cu o prima pielonefrita acuta.
Etiologie
Escherichia coli cauzeaza 75-90 % din ITU la copil. Alte bacterii comune in etiologia ITU sunt Klebsiella pneumoniae, Proteuss (30% din cistite la baieti), Staphylococcus saprophyticus (infectii urinare la adolescentii de ambele sexe si la nou nascut).
In perioada neonatala, germenii frecvent incriminati Escherichia coli, Salmonella, Enterobacter specie, Klebsiella pneumoniae.
Cistitele acute pot fi determinate de adenovirusuri, in special la scolari de sex masculin, manifestandu-se prin febra, disurie (mictiuni dureroase) importanta, hematurie (urini cu sange).
Factori de risc
Pe langa anomaliile renale sau malformatiile obstructive, constipatia reprezinta un factor de risc in aparitia unei ITU.
Fuziunea labiala nu se asociaza cu tulburari de mictiune sau infectii. S-a observat insa ca tratarea acesteia elimina recurenta ITU.
Factori de risc frecvent incriminati:
- sexul (0-1 ani-frecventa la baieti, in rest frecventa crescuta la fete);
- varsta (incidenta maxima in primul an de viata la baieti, varsta scolara-fete);
- baieti necircumcisi;
- reflux vezico-ureteral;
- uropatie obstructiva;
- cauze externe de iritatie (imbracaminte stramta);
- vezica neurogena;
- factori genetici (rudele de gradul I ale copilului cu ITU);
Simptomele infectiilor urinare
Manifestarile si evolutia clinica a unei infectii urinare variaza in functie de varsta pacientului.
| 0 – 2 luni | 2 luni – 2 ani | 2 – 6 ani | > 6 ani |
|
|
|
|
Examene de laborator
Diagnosticul intr-o infectie de tract urinar se bazeaza pe culturi de urina corect recoltate. In functie de varsta, recoltarea urinei se face in recipiente sterile: pungute de plastic atasate la perineu la nou nascut si sugar (care nu vor fi mentinute mai mult de 30 de minute) sau din mijlocul jetului de urina la copiii continenti, dupa o toaleta genito-urinara corespunzatoare realizata in prealabil (pielea perineului la fetita si glandul la baieti trebuie spalate cu apa, fara a folosi insa substante antiseptice, pentru a nu distruge germenii posibil existenti in urina). In cazuri grave si urgente recoltarea se va face prin cateterism vezical (sonda urinara) sau prin aspirat suprapubian.
Alte examene de laborator care completeaza diagnosticul de ITU sunt: hemoleucograma, hemocultura, proteina C reactiva (CRP), ionograma serica, teste de retentie azotata (uree, creatinina, acid uric).
Evaluarea imagistica permite localizarea infectiei in stadiul acut; identificarea anomaliilor anatomice obstructive si a refluxului vezi-ureteral precum si cuantificarea leziunilor renale cicatriceale.
Indicatiile ecografiei vezico-runare sunt:
- infecții urinare febrile la copiii cu varsta de 2 – 24 luni;
- raspunsul intarziat sau nesatisfacator la tratamentul unei prime infectii urinare febrile;
- masa abdominala palpabila;
- mictiuni anormale;
- recidiva unei infectii urinare febrile dupa un raspuns initial satisfacator la tratament
Tratamentul infectiilor de tract urinar
Este foarte important ca ITU sa fie tratata pe baza de dovezi (urocultura pozitiva) si nu numai pe baza simptomatologiei, pentru ca, in majoritatea cazurilor, cu ocazia diagnosticului este necesara si evaluarea radiologica aprofundata a rinichiului si a tractului urinar.
Strategia terapeutica in ITU presupune in primul rand minimizarea afectarii renale in timpul episodului acut si, in al doilea rand, scaderea riscului citatricelor renale datorate recurentei ITU.
Complicatii ale infectiilor de tract urinar
Problemele frecvent legate de ITU sunt enurezisul diurn si/sau nocturn, intarzierea sau esecul cresterii, infectiile sistemice (septicemia), in special la nou-nascut si sugar.
Mortalitatea legata de infectiile tractului urinar este extrem de rara la copiii sanatosi, fara malfomații asociate.
Copiii cu pielonefrita (infectia rinichiului) pot dezvolta inflamatia focala a rinichiului (pielonefrita focala, cu mici abcese dispuse in tesutul renal) sau chiar colectii sub forma unui abces renal.
Complicațiile pe termen lung ale pielonefritei sunt reprezentate de , nefropatia de reflux (cicatricele renale demonstrate radiologic, cunoscute si sub numele de pielonefrita cronica atrofica), hipertensiunea arteriala sau insuficiența renala care poate evolua pana la stadiul terminal, cel mai frecvent intalnite la copiii cu leziuni renale congenitale.
Recomandari
Diagnosticul rapid si tratamentul corect si complet al unei infectii urinare poate impiedica reaparitia unui nou episod si imbunititi astfel prognosticul pe termen lung. Evidentierea ecografica prenatala la fat a unei dilatatii a cailor urinare trebuie neaparat investigata dupa nasterea copilului, pentru a putea diagnostica cat mai rapid o malformatie a rinichiului sau a cailor urinare, inainte ca aceasta sa se complice cu o infecție.
Profilaxia infectiei de tract urinar
Utilizarea diferitilor agenti antimicrobieni in prevenirea ITU are ca scop prevenirea bacteriuriei. Recomandarile generale de profilaxie se refera la refluxul vezicouretral, anomaliile obstructive, reinfectiile urinare frecvente cu tract urinar normal, instrumentatia uretrala sau imunosupresia.