Definiţie

Limitele largi ale normalului (de la sugar cu scaune solide la 2-3 zile, până la sugar cu 4-5 scaune pe zi, de consistenţă moale) fac foarte dificilă definiţia diareei. Ca atare, diareea semnifică mărirea (bruscă sau progresivă) a numărului de scaune obişnuit copilului respectiv, reducerea consistenţei acestora (creşterea conţinutului apos) şi/sau aspecte particulare ale scaunelor (mucogrunjos, apos, mucopurulent, sanguinolent, verde etc.)

Etiologie

Diareile acute la sugar şi copilul mic sunt, în marea majoritate a cazurilor, în practică, de cauză infecţioasă, respectiv sunt gastroenterite infecţioase. Acestea sunt determinate, în ordinea frecvenţei, de: virusuri (Rotavirus, Adenovirus, Norovirus, etc), bacterii (Escherichia coli, Salmonella, Shigella, etc) şi, mult mai rar, de protozoare patogene, dar şi de unele infecţii situate în afara tubului digestiv, de unele greşeli în alimentaţia sugarului, greşeli în diversificarea alimentaţiei, supra- sau subalimentaţia, antibioterapia prelungită sau unele alergii alimentare.

Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de igiena deficitară individuală şi a mediului ambiant, nivel scăzut de educaţie, în general, şi de cunoştinţele igienico-sanitare ale mamei, în special, locuinţa improprie, sărăcia, cu rol deosebit de important în evoluţia severă a bolilor diareice la sugar, climatul cald, colectivităţi aglomerate, sugari de vârstă mică, prematuri.

Semne şi simptome

Boala poate fi precedată de agitaţie, iritabilitate, modificări ale comportamentului alimentar, inapetenţă, chiar febră sau vărsături. Ulterior, apar scaunele diareice – manifestarea”sine qua non” a bolii, în număr variabil, cu conţinut apos excesiv şi aspect divers: apos, mucogrunjos, purulent, sanguinolent, verde etc. Adesea sunt însoţite de colici abdominale (agitaţie, ţipete), meteorism abdominal, eritem fesier.

Riscul major este reprezentat de apariţia deshidratării, cu atât mai frecventă cu cât vârsta este mai mică. Sugarul devine apatic, somnolent, încercănat, scade cantitatea de urină eliminată (scutec uscat), prezintă buzele şi limba uscată. Deshidratarea devine cu atât mai gravă cu cât refuzul alimentaţiei şi vărsăturile sunt prezente şi împiedică rehidratarea.

Tratament

Deşi pare o afecţiune banală, boala diareică poate evolua cu afectarea stării generale şi complicaţii ce includ deshidratarea şi denutriţia.

Prima preocupare în tratarea diareei acute la sugar o reprezintă rezolvarea deshidratării acute, fiind urmată de realimentare şi, eventual, instituirea unui tratament etiologic şi simptomatic. Marea majoritate a cazurilor de diaree acută se vindecă printr-o rehidratare corespunzătoare şi o dietă adecvată. Rehidratarea implică înlocuirea, cât mai rapidă, a apei pierdute prin administrarea de lichide (ceai, apă fiartă şi răcită, soluţii de rehidratare orală). Lichidele trebuie consumate în cantitate suficientă pentru a acoperi pierderile, administrate în cantităţi mici şi des. Dacă sugarul este alimentat la sân, alăptarea trebuie continuată.

Cazurile însoţite de deshidratare medie sau severă necesită spitalizare şi rehidratare parenterală.

Măsurile de prevenire includ respectarea regulilor de igienă individuală şi a mediului, igiena alimentaţiei, igiena mâinilor, calea fecal-orală şi rolul “mâinii murdare” fiind căile principale de transmitere a infecţiei digestive. În plus, vaccinarea sugarilor cu vârsta sub 6 luni împotriva rotavirusului, poate preveni apariţia acestei forme etiologice.

Dr. Larisia MIHAI
Medic primar pediatru
Doctor în Ştiinţe Medicale
Şef de Lucrări
Facultatea de Medicină, Universitatea Ovidius Constanţa
Armonia Hospital