După bucuria confirmării sarcinii urmează o etapă cel puțin la fel de importantă și obligatorie pentru orice graviduță: cea a analizelor de sarcină. Și nu de puține ori, chiar înainte de apariția sarcinii, în cadrul vizitelor prenatale, una din cele mai frecvente întrebări este cea referitoare la grupa sanguină și Rh, întrebare adresată ambilor parteneri! Tocmai de aceea este bine să dăm un răspuns mai complet și documentat decât simplul “bun” sau “rău” la această întrebare.

Deși aparent banală, cunoașterea grupului de sânge și a Rh-ului reprezintă una din analizele de bază în investigațiile de sarcină (și nu numai).

Cum compoziția sângelui diferă de la o persoană la alta, vorbim despre existența a patru grupe sanguine: A, B, AB și 0 – litere pe le vom denumi în continuare antigene; gândiți-vă la acestea ca la niște locuitori ai hematiilor noastre (celulelor roșii).

Cu alte cuvinte, hematiile unei persoane pot avea una din aceste antigene (A sau B), ambele (AB) sau nici una (0). Acum imaginați-vă că acești locuitori nu sunt buni prieteni, ci chiar dușmani și nu scapă nici o ocazie să se atace când se întâlnesc (folosind pe post de arme alte molecule, denumite anticorpi). O persoană de grup 0 va avea anticorpi anti-A și anti-B. O persoană de grup A va avea anticorpi anti-B, șamd. Astfel, dacă mama are grupul sanguin 0 iar partenerul una din grupele A,B sau AB putem vorbi de incompatibilitate în sistem AB0 (în cazul în care și fătul are grup A,B sau AB), dar care duce mult mai rar la fenomene de izoimunizare (doar 2% din totalul sarcinilor) și apare numai în cazul femeilor de grup 0 ai căror anticorpi (Ig G – molecule mai mici) au “abilitatea” de a traversa placenta “atacând” hematiile fetale și alte țesuturi, spre deosebire de anticorpii dominaţi de celelalte grupe (A , B sau AB) care sunt de tip Ig M (molecule mai mari), dar care nu pot traversa placenta.

Să trecem la Rh acum. Familia Rh are mai mulți membri, dar cel mai important pentru povestea noastră este cel denumit “D”, care locuiește tot la nivelul hematiilor împreună cu restul antigenilor. Dacă o persoană are prezent la nivelul hematiilor sale acest antigen D, atunci ea va fi considerată Rh pozitiv (85% din populația lumii), restul fiind Rh negativ. Privind acești doi locuitori importanți ai hematiilor noastre, putem acum să le spunem pe nume: antigen și factor Rh (exemplu – grup AB , Rh negativ). Acum să repetăm exercițiul de mai sus și în cazul Rh-ului: dacă o mamă are Rh-ul negativ iar partenerul are Rh pozitiv, fătul poate moșteni Rh-ul pozitiv al tatălui, iar în cazul în care sângele fetal intră în contact cu cel matern, “apărarea” din organismul mamei va “ataca” hematiile fătului cu Rh negativ, distrugându-le. Din fericire, aceasta este o situație “potențial” periculoasă (nu însă obligatoriu) deoarece circulația fetală este separată de cea maternă, astfel încât sângele fetal nu se “întâlneşte” niciodată cu cel matern.

Există însă situații patologice (accidentale sau provocate) care duc la alterarea acestei separări circulatorii: chiuretaje uterine, dezlipire de placentă, avorturi spontane, sarcină extrauterină, placentă inserată anormal, etc. Totuși, după prima “întâlnire” nu există consecințe negative asupra sarcinii – anticorpii materni sunt de tip Ig M (deci molecule mari care nu pot traversa placenta); în cazul unei alte întâlniri – sarcini – organismul matern va avea un răspuns imun mai rapid datorită “memoriei” față de intruși și va forma anticorpi noi, de această dată de tip Ig G (mai mici – capabili să traverseze placenta) care vor ataca și distruge hematiile fetale.

Ce consecinţe vor fi asupra fătului ?

Fătul va începe să producă alte hematii pentru a le înlocui pe cele distruse şi ar putea să apară astfel hiperplazia măduvei osoase, fenomen ce duce la deformarea oaselor (stern, oasele craniului); dacă resursele măduvei sunt depaşite vor fi solicitate şi alte organe pentru “ajutor” în creşterea numărului de hematii fetale: splina, ficatul, rinichii – ce va duce la creşterea abdomenului fetal; bilirubina va creşte ca rezultat al “morţii” hematiilor fetale şi creşterii depozitelor de hemoglobină, ducând la apariţia icterului. Afectarea severă a fătului poate duce chiar şi la deces intrauterin (anasarcă feto-placentară); în cazul în care sarcina ajunge la termen, fătul poate dezvolta icter (minor sau grav – cu afectare neurologică severă). La prima vizită sau chiar mai devreme, trebuie identificată grupa de sânge şi Rh-ul şi este necesară efectuarea unui screening pentru anticorpi dacă există o incompatibilitate cu partenerul.

În cazul pacientelor cu Rh negativ şi screening negativ se va opta pentru terapia profilactică cu imunoglobulină anti-D (împotriva anticorpilor materni anti Rh). Aceasta se administrează standard în săptămâna 28 şi apoi maxim la 72 ore postpartum (dacă copilul este Rh pozitiv). Dacă nu sunteţi sigură de grupul şi Rh-ul dumneavoastră şi al partenerului este bine să îl determinaţi cât mai repede, mai ales dacă sunteţi deja însarcinată!