Ecografia este o procedură ce este utilizată pentru evaluarea fătului, placentei şi lichidului amniotic în timpul sarcinii. Se efectuează cu ajutorul ecografului care are la bază principiul ecoului. Aparatul trimite ultrasunete care sunt reflectate înapoi de către suprafaţa examinată. Aceste ecouri sau sunete reflectate formează imagini pe un ecran, similar cu acela al unui aparat de radiografie.

Cum se face ecografia?
Ecografia este o investigaţie nedureroasă. Medicul îţi va cere să consumi în avans multe lichide, astfel ca procedura să poată fi realizată cu vezica urinară plină. Aceasta permite medicului să obţină o imagine mai clară.
Examenul propriu-zis durează în medie între 20 şi 30 de minute, dar poate să dureze uneori şi o oră. Examenul nu necesită o pregătire prealabilă specială. Este recomandabil ca înainte cu 8 zile de examen să se renunţe la cremele aplicate pe abdomen şi, în special, la cele împotriva vergeturilor. Examenul se face cu ajutorul a două sonde: una intravaginală şi cealaltă abdominală. La începutul sarcinii ecografia se efectuează intravaginal deoarece în primul trimestru de sarcină aceasta este mult mai sugestivă decât cea abdominală. În cadrul tehnicii abdominale, medicul acoperă abdomenul femeii cu gel special care permite o mai bună conducere a semnalului ultrasonic şi plimbă sonda exploratoare deasupra acestuia.

Care sunt efectele negative?
Pentru un adult frecvenţa ultrasunetelor nu poate fi percepută de ureche. Însă tehnica ecografiei provoacă vibraţii secundare în interiorul uterului. Aparatura care produce ultrasunetele foloseşte pulsuri de sunete, pentru că un flux continuu ar putea încălzi prea mult ţesuturile examinate. Acest „puls” produce un efect de clopot în interiorul uterului, unde sunetul poate ajunge şi la o sută de decibeli. De aceea, copiii pot auzi, înainte de naştere, ecografiile pe care le fac mamele lor, afirmă specialiştii, care precizează că în aceste cazuri micuţii aud un zgomot asemănător cu cel pe care îl receptează un adult atunci când un tren intră într-o gară. Autorii studiilor subliniază că medicii ar trebui să aibă grijă să nu îndrepte sonda ecografului direct spre urechea fătului (caz în care sunetul perceput ajunge la intensitatea maximă) decât dacă există un motiv de a suspecta anomalii faciale sau craniene. Cu excepţia disconfortului pe care l-ar putea creea această tehnică pentru urechea fătului, cercetătorii precizează că o examinare cu ultrasunete nu are absolut nici un efect negativ asupra copilului.
Există câteva tipuri de ecografii recomandate de către protocoalele de specialitate pentru a fi efectuate pe parcursul sarcinii, însă, în funcţie de patologia acesteia, frecvenţa şi perioadele în care se efectuează ecografiile pot să difere.

Ecografia de viabilitate fetală
Ecografia de viabilitate fetală se efectuează de obicei între săptămânile 6 – 10 de sarcină, intravaginal. Scopul acesteia este determinarea prezenţei şi a numărului de embrioni, confirmarea vârstei gestaţionale şi a datei probabile a naşterii, precum şi dacă sarcina progresează normal în interiorul uterului. Ecografia poate de asemenea identifica chisturile ovariene şi sarcinile ectopice, cauza durerilor pelviene sau a sângerărilor la începutul sarcinii.

Aproximativ 2% din sarcinile concepute pe cale naturală şi 10% din cele concepute pe cale asistată rezultă în sarcini multiple. Cu ajutorul ecografiei se poate determina dacă ambii copii se dezvoltă normal şi dacă împart sau nu aceeaşi placentă. În astfel de cazuri, se recomandă o monitorizare mai atentă a sarcinii.

Screeningul de prim trimestru
Această ecografie se efectuează între săptămânile 11 și 13 de sarcină. De regulă, ecografia se realizează transabdominal, dar există şi situaţii în care este necesară o examinare intravaginală.

Screeningul de prim trimestru este deosebit de important şi poate ajuta la identificarea riscului de sindrom Down, dar şi la depistarea unor eventuale alte malformaţii cromozomiale sau riscuri. Pentru a evalua aceste riscuri, sunt luate în considerare vârsta mamei, nivelul de hormoni din sângele acesteia (ß-hCG şi PAPP-A), precum şi ecografia cu ajutorul căreia sunt măsurate grosimea translucenţei nucale (spaţiul „translucent” al regiunii cefei fătului cuprinsă între tegument şi coloana vertebrală cervicală), prezenţa sau absenţa osului nazal fetal, debitul sangvin din inimă şi ficat, prezenţa sau absenţa oricăror anomalii fizice şi alte caracteristici fetale.

Screeningul pentru sindromul Down efectuat în acest moment al sarcinii nu poate pune un diagnostic precis, dar poate spune dacă ar trebui efectuate investigaţii mai amănunţite. În urma acestui screening vei beneficia de o consiliere atentă în baza căreia doar tu poţi decide dacă riscul de a avea un copil cu sindrom Down este mai important decât riscurile asociate unor investigaţii invazive.

Una dintre aceste investigaţii o reprezintă obţinerea de mostre din vilozităţile chorionice. În acest caz, ecografia poate ajuta la determinarea locului de pe placentă de unde poate fi obţinută o mostră de ţesut. De asemenea, în cazul amniocentezei, ecografia este de ajutor pentru medic în identificarea fluidului amniotic, precum şi poziţia placentei şi a fătului, care trebuie evitate de către ac. Indiferent de decizia pe care o vei lua este recomandat să efectuezi o ecografie la 20 de săptămâni de sarcină pentru a evalua eventuale anomalii fizice.

Screeningul de malformaţii (ecografia de morfologie fetală)
Între 20-24 de săptămâni se efectuează o ecografie amănunţită cu ajutorul căreia sunt identificate toate malformaţiile care pot fi văzute ecografic. Această ecografie este cea mai importantă! Este examinată cu foarte mare atenţie fiecare parte din corpul bebeluşului tău: creierul, faţa, coloana vertebrală, inima, stomacul, rinichii şi vezica urinară, membrele. De asemenea sunt evaluate: greutatea fătului, poziţia placentei şi cantitatea de lichid amniotic.

În cazul femeilor cu un risc ridicat de naştere prematură (sarcină multiplă, naştere prematură în trecut, anomalii ale uterului sau intervenţii chirurgicale anterioare asupra colului uterin), este efectuată de asemenea o ecografie transvaginală pentru a măsura lungimea colului uterin. Dacă sunt detectate anumite anomalii, cuplul va beneficia de o consiliere atentă din partea personalului specializat al Centrului de Excelenţă în Medicină Materno-Fetală.

Ecocardiografia fetală
O examinare detaliată a inimii bebeluşului tău este efectuată în a 20-a săptămână de sarcină de către un cardiolog specializat din cadrul Centrului de Excelenţă în Medicină Materno-Fetală.
Această ecografie rezultă ca o recomandare efectuată în urma screeningului de malformaţii şi este indicată în special femeilor cu un istoric de anomalii cardiace în familie sau dacă a fost depistată o translucenţă nucală ridicată în cadrul ecografiei de 11-13 săptămâni. De asemenea, ecografia este importantă în evaluarea riscului de sindrom Down deoarece mulţi dintre aceşti copii prezintă şi anomalii cardiace care pot duce la deces.

Investigarea stării de bine a fătului
(wellbeing scan)
Dacă sarcina este lipsită de probleme până în acest punct, se mai efectueaza o ecografie la 32 de săptămâni pentru investigarea stării de bine a fătului (wellbeing scan). Prin intermediul acesteia sunt evaluate greutatea şi sănătatea fătului, astfel:
– este estimată greutatea fătului prin măsurători ale dimensiunilor capului, abdomenului şi femurului;
– sunt examinate mişcările fătului;
– sunt examinate aspectul şi poziţia placentei;
– este examinată cantitatea de lichid amniotic;
– evaluarea debitului sangvin către placentă şi făt prin intermediul ecografiei Doppler color.
Din acest moment, dacă discutăm de o sarcină fără risc, viitoarea mamă nu mai trebuie investigată ecografic până la momentul naşterii.