Diabetul gestaţional apare în timpul sarcinii (de obicei între săptămânile 24 şi 28 de sarcină) şi dispare după naştere. Acest tip de diabet este factor de risc pentru apariţia hipertensiunii în timpul sarcinii. Copilul poate avea greutate crescută la naştere, lucru care complică naşterea naturală. Femeile care au avut diabet gestaţional în timpul unei sarcini au risc crescut de a face diabet şi la sarcinile următoare şi au risc mare de a dezvolta diabet de tip II la mai puţin de 5 ani de la naştere.
Diabetul gestaţional apare atunci când pancreasul nu secretă o cantitate optimă de insulină. Femeile cu risc crescut de a dezvolta diabet gestaţional sunt:
– cele care au mai avut diabet gestaţional într-o sarcină anterioară – 30% până la 60% din femeile care au avut dezvoltă diabet din nou la sarcina următoare;
– cele supraponderale – femeile care au născut un copil cu greutate mare sau care au avut nevoie de insulină în cursul unei sarcini anterioare au risc mai mare de a dezvolta diabet;
– cele care au în familie un părinte sau un frate cu diabet de tip II;
– cele care provin din grupuri etnice cu risc crescut – latini americani, africani, asiatici;
– cele care sunt sub vârsta de 25 de ani dar sunt supraponderale;
– cele care au avut un copil cu o greutate mai mare de 4 kilograme;
– cele cu ovar polichistic – deşi este destul de greu pentru o femeie cu această boală să rămână gravidă, riscul de a dezvolta pe parcursul sarcinii diabet este mai mare decât la alte femei;
– cele care fumează.
Cele mai frecvente simptome în diabetul gestaţional sunt setea, micţiuni (urinări) frecvente, senzaţie de foame, vedere înceţoşată, dar uneori pot fi asimptomatice.
Diagnosticul diabetului gestaţional se pune în urma rezultatelor mai multor teste:
– nivelul glicemiei a jeun (recoltare dimineaţa, fără ca pacienta să mănânce înainte): în cazul în care nivelul glicemiei a jeun este mai mare de 129 miligrame la decilitru sau două valori ale glicemiei luate întâmplător, în orice moment al zilei, sunt peste 200 miligrame la decilitru, se pune diagnosticul de diabet fără a se face alte analize; pentru glicemia a jeun, nu se mănâncă şi nu se bea nimic în afară de apă cu 8-12 ore înainte de recoltare.
– testul de toleranţă orală la glucoză: se administrează un pahar cu apă cu 50 grame glucoză, iar după o oră se recoltează sânge şi se face glicemia; în cazul în care glicemia la intervalul de o oră de la administrarea glucozei este mai mare de 140 miligrame la decilitru (uneori chiar 130 sau 135) se pune diagnosticul de diabet.
La majoritatea gravidelor cu diabet gestaţional exerciţiile fizice şi dieta menţin glicemia în limite normale. În caz contrar este necesară terapia cu insulină. Activitatea fizică regulată, moderată pe parcursul sarcinii, determină utilizarea eficientă a insulinei şi menţine glicemia în valori normale.
În cazul administrării de insulină este nevoie ca gravida să aibă tot timpul la dispoziție ceva dulce, pentru a preveni simptomele hipoglicemiei ce pot să apară în cursul activităţii fizice. Este de dorit să se monitorizeze glicemia la domiciliu, de 4 ori pe zi la gravidele cu diabet gestaţional fără tratament cu insulină: înainte de micul dejun şi la 1-2 ore după fiecare masă şi de 6 ori pe zi în cazul gravidelor tratate cu insulină: înainte de fiecare masă şi la 1-2 ore după.
Monitorizarea este indicată să se facă cu aparate ce măsoară glicemia, nu cu testere din hârtie, deoarece acestea sunt mai puţin sensibile.
Pentru orice problemă care apare, consultaţi-vă cu medicul care vă urmăreşte sarcina.
Dr. Elvira SOLOPENKO
Medic Specialist
Obstetrică-Ginecologie
Armonia Hospital