Viitoare mămici, vă propun să meditați îndelung la ceea ce a spus cândva Sofocle: “Mama pentru al ei copil are scumpe dezmierdări, / Are inima cu ochi, are ochi cu sărutări.”
Nu-i așa că are dreptate?
Pornind de la spusele marelui poet grec, lansez acum, aici, discuția despre comunicarea dintre dumneavoastră și viitorul bebeluș.
Începuturile formării conștiinței copilului se plasează în luna a opta de sarcină, când structura cerebrală este comparabilă cu cea a nou-născutului. Deoarece mama reprezintă ‘’cea dintâi fereastră spre lume‘’, el își exersează în primul rând capacitatea de a înțelege atitudinile acesteia: știe precis în ce măsură este iubit și dorit de către mamă. Vă propun să ne imaginăm cum ar reacționa un copil nedorit, închis singur într-o încăpere timp de nouă luni, fără nici o stimulare intelectuală și emoțională. Ar fi groaznic!
Biologic, ființa umană este vulnerabilă până la vârsta de adult, având nevoie de protecție. Continuând legăturile indestructibile din perioada sarcinii, mama reprezintă pentru copil primul reper perceput prin toate simțurile. Vocea mamei este cunoscută înainte de naștere, contactul dintre trupul fătului și uterul mamei se transformă după naștere în nevoia de cuibărire în brațele mamei, mângâierile și atingerile sunt, alături de hrană, nevoi fiziologice indispensabile unei bune dezvoltări psiho-afective. Emoțiile mamei marchează profund psihicul fătului încât consecințele lor continuă să se facă simțite cu putere aproape toată viața. Tot ceea ce i se adresează în cele nouă luni, toate percepțiile și sentimentele, îi modelează comportamentul și joacă un rol capital în structura personalității. Importanță au stările afective profunde și stabile ale mamei. Micile griji, îndoieli, neliniști, nu se vor repercuta obligatoriu asupra copilului. Dar anxietatea cronică, indiferența care perturbă sentimentele față de maternitatea sa, toate acestea pot lăsa o cicatrice profundă asupra fătului. Încă din a șasea lună gestațională fătul este deja o ființă umană fascinantă, este capabil să înțeleagă, să învețe, să rețină, conservându-le.
Cercetări prin mijloace tehnologice moderne (ultrasunete, examinarea electronică a inimii fătului, embrioscopie, ecografie) au demonstrat și determinat mecanismele de comunicare dintre mamă și copil. Primul semnal înregistrat reprezintă bătăile cordului mamei cu o valoare profundă, simbolică. Bătăile ‘’incetul cu incetul’’, ritmice, regulate, liniștite, sugerează calm, siguranță, dragoste, în contextul cărora fătul se dezvoltă armonios. Se creează o ambianță sonoră ce conduce la un comportament și o dezvoltare pozitivă, un apetit bun, o creștere mai accentuată, un somn mai durabil, mai profund, cu perioade de plâns mai rare și mai scurte, o rezistență mai mare antiinfecțioasă și un echilibru, o sănătate psihică deplină.
Auzul este capabil de comunicare cu mama din a șasea lună și tot acum se elaborează lent caracterul influențat de comportamentul mamei, de ideea pe care ea și-o face despre maternitate, despre copilul ei, dar influențat și de comportamentul tatălui, a cărui voce este auzită în uter, trecând prin sentimentele mamei, refectând iubirea, armonia.
Iubirea este un sentiment nobil cu care omul se naște, cât și cu nevoia de a fi iubit. Este sentimentul ce-l face pe om mai bun, mai curat, mai uman. Ne naștem cu ‘’dreptul la iubire ‘’- cea mai sublimă iubire este aceea pe care o oferim copiilor de pretutindeni.