Termenul de avort spontan definește pierderea precoce a sarcinii înainte ca fătul să fie viabil; cei care se nasc înainte de 24 de săptămâni supraviețuind foarte rar. Un avort spontan înseamnă pierderea sarcinii înainte de 20 de săptămâni de gestație. Acest criteriu variază de la o țară la alta, de exemplu: 16 săptămâni gestaționale în Norvegia, 20 în SUA și Australia, 24 în Marea Britanie și 26 de săptămâni în Italia și Spania.

În general, 50% din sarcini sfârșesc printr-un avort spontan – cele mai multe înainte chiar ca femeia să știe că este însărcinată. Aproximativ 15% din cele confirmate se termină cu un avort spontan. Mai mult de 80% din avorturile spontane apar în primele 3 luni de sarcină și e mult mai puțin probabil să apară după 20 de săptămâni de gestație. De altfel, probabilitatea de a avea un avort spontan scade atunci când apar bătăile cordului fetal.

Cauzele unui avort spontan nu pot fi întotdeauna determinate.

Cele mai comune, de prim trimestru, sunt:

  • Anomaliile cromozomiale;
  • Bolile vasculare de colagen (lupus, diabet, alte probleme hormonale, infecții și anomalii congenitale ale uterului).

Între 50-70% din avorturile spontane de prim trimestru sunt cauzate de anomaliile cromozomiale ale ovocitului fertilizat. Cel mai des, acest lucru înseamnă că ovocitul sau spermatozoidul au un număr greșit de cromozomi. Avorturile spontane de prim trimestru sunt foarte comune și de aceea nu necesită o evaluare decât dacă se repeta a doua oară.

Bolile vasculare de colagen sunt bolile în care propriul sistem imunitar atacă propriile organe. În aceste boli, o femeie produce anticorpi împotriva țesuturilor proprii, precum:

  • Lupusul eritematos diseminat;
  • Sindromul antifosfolipidic.

Testele de sânge pot confirma prezența anticorpilor și sunt folosite pentru diagnostic.

Diabetul, în general, poate fi ținut sub control în timpul sarcinii. Dacă nu este corect urmărit, este nu numai un risc mare de avort dar nou-născutul poate avea defecte majore, de aceea este foarte important controlul glicemiei pe parcursul sarcinii. Factorii hormonali pot fi asociați cu un risc crescut de avort, precum sindromul Cushing, bolile tiroidei și sindromul de ovar polichistic. A fost sugerată de asemenea ideea că o funcție inadecvată a corpului galben în ovar (care produce progesteronul necesar menținerii sarcinii în stadiile incipiente) poate duce la avort.

Infecțiile mamei cu un număr diferit de organisme au fost asociate cu un risc crescut de avort (Listeria, Toxoplasma gondii, Parvovirus B19, Rubeola, Citomegalovirus, Herpes simplex, virusul coriomeningitei limfocitare).

Trebuie accentuat că exercițiul fizic, munca sau contactul sexual nu cresc riscul de avort în sarcinile normale, necomplicate.

Fumatul a mai mult de 10 țigări/zi se asociază cu un risc crescut de avort, iar studiile au arătat că și un tată fumător crește riscul de avort. Alți factori cum ar fi alcoolul, febra, folosirea medicației antiinflamatoare în momentul implantării embrionului, cafeina – toți reprezintă un factor de risc.

Semne și simptome

Simptomul cel mai comun în cazul unui avort este sângerarea. Jumătate din femeile care urmează un tratament pentru sângerare, o să sufere un avort.

În general, o femeie se reface ușor și repede după o pierdere de sarcină, unele însă, necesită o luptă mai mare pentru refacerea emoțională.

Studiile au arătat că femeile care au pierdut o sarcină prezintă în 55% din cazuri probleme psihologice imediate. Pe lângă simțământul de pierdere, o lipsă de înțelegere a celor apropiați este foarte importantă. Sarcina și avortul nu mai sunt menționate în conversații, fiind considerate subiecte dureroase.

Dacă avortul a fost complet și nu există resturi embrionare sau placentare, pacienta va rămâne sub observație. În cazul în care avortul este incomplet, ea va necesita un chiuretaj al uterului, pentru eliminarea tuturor resturilor, uneori necesitând și tratament antibiotic pentru a preveni infecțiile. Testele de sânge se fac pentru a determina defectele cromozomiale care pot fi transmise la făt.

Se poate face ceva pentru a preveni o pierdere de sarcină viitoare?

Tratamentul unui avort recurent depinde de cauza sa. În cazul anomaliilor cromozomiale nu există un tratament propriu-zis, ci numai un sfat pentru viitoarele riscuri.

În cazurile problemelor de anomalii structurale ale uterului, o corecție chirurgicală poate fi opțiunea, dar nu întotdeauna eliminarea unui fibrom sau a unui sept garantează o sarcină viitoare.

Un control adecvat al diabetului și problemelor glandei tiroidei pot preveni o pierdere recurentă de sarcină.

Folosirea progesteronului sub formă de tablete, supozitoare vaginale cu gel este uneori indicată.

În tratamentul avortului recurent este important să realizezi că și după ce au fost tratate problemele evidente, poate să mai apară un avort! Asta nu înseamnă să corectăm toate anomaliile identificate. Chiar și în cazul avorturilor repetate există o șansă foarte mare pentru o sarcină de succes!

Noi suntem alături de tine, împreună vom reuși!

Armonia Hospital