M-am gandit mult: sa descriu intai inceputul povestii acestei mamici sau inceputul interactiunii mele cu ea si cum m-a impresionat atitudinea acestei proaspete paciente operate?
Puteti doar citi si afla!

Ora 9, intr-o zi oarecare

Infirmierele din tura de dimineata se indrepta cu cate o proaspata mamica operata catre saloanele unde erau cazate, dupa o noapte pe care au petrecut-o in salonul postoperator.
Cateodata, imobilizarea mamicilor operate poate fi mai dificila, iar alteori destul de lejera.
Ce le diferentiaza pe aceste paciente: greutatea pe care o au in moment nasterii, modul cum reactioneaza la durere, perceptia despre sine vis-à-vis de situatiile dureroase din viata.
Aceasta latura o vom dezvolta intr-un alt articol, fiindca aici si acum vom expune povestea unei mamici cu o experienta deosebita de nastere.

De aceasta data ne asteptam ca mobilizarea sa se faca mai dificil, avand in vedere ca piciorul in ghips al pacientei cu chip balnd si zambitor, trona – alb, dur, inert.

Salonul 210

Elisa, ca orice pacienta operata a avut o imobilizare mai dificila, insa fata ii era luminoasa, zambea, nu parea ca se concentreaza pe durerea pe care o putea resimti in mometul in care de pe scaunul mobil a fost asezata in pozitie orizontala in pat. Multe femei au sentimentul ca operatia se “desface” datorita presiunii pe care o exercita organele interne asupra tesuturilor sectionate.
Familia a asteptat-o. Priviri calde, un “Bun venit!”
Intalnirea cu familia a fost mult mai importanta decat ceea ce simtea ea in acel moment la nivelul operatiei. Oare se mai gandise?

Fetita este adusa in salon

Salonul 210, este unul dintre saloanele cu doua paturi. Pacientele il prefera deoarece pot sta lejer cu un insotitor, sotul sau oricine altcineva din familie. Adesea aleg pachetul de 1000 de euro din acest motiv, mai ales daca proaspata mamica a avut o operatie cezariana, care presupune o imobilizare ingreunata pentru a putea fi disponibila nevoilor bebelusului.

Ora 10

Micutei dupa ce i s-a facut toaleta de dimineata si a fost vazuta de medic in salonul destinat bebelusilor cu mamicile operate, a fost adusa in salon, langa mama sa. Dormea, a fost asezata in patutul ei, ramand ca familia sa o admire in liniste pana cand Arina ar da semn ca doreste sa se trezeasca pentru a suge.
Dupa o ora, Arina a inceput sad dea semne ca doreste prezenta mamei sale. Incantare, familia era nerabdatoare sa o vada la sanul mamei.
Cu ajutor, ne gandeam, Elisa se va putea intoarce usor pentru a o lasa pe micuta sa se regaseasca la sanul ei. De aceasta data ea a reactionat conform instincetelor de mama uitand ca piciorul in ghips nu ii permite sa se foloseasca de ambele picioare pentru a-si proteja operatia. S-a intors zambind, ca orice mama care a trecut printr-o nastere, fara sa se gandeasca ca exista o taietura a abdomenului care i-ar fi putut genera disconfort.
Ne-am gandit ca, Elisa ar avea nevoie mai mult de sprijinul nostru pentru a se ocupa de bebelus, insa aceasta mamicia ne-a surprins cu daruirea totala pe care a arata-o fata de micuta sa cu chip extrem de frumos.
In acea zi, familia i-a fost aproape, iar seara ne-a anuntat ca va ramane singura peste noapte si doreste sa se ocupe asistentele pediatree de micuta. Alesese pachetul de 800 de euro, trei zile fara insotitor. Zis si facut.

A doua zi, surpriza

Ne-a spus ca se simte pregatita sa se ocupe de fata si nu mai are nevoie de ajutor. Cu imaginatie am amenajat camera. Cele doua paturi ale salonului 210 au fost unite, astfel s-a crea un pat mai mare, iar micutei i s-a amenajat un patut langa mama sa. Nu se putea intoarce inca cu lejeritate pentru a o alapta pe Arina, nici formatul sanului nu ii permitea acest lucru.

Ce e de facut? “Inaltatoare” pentru loc’sorul Arinei de langa mami.
Cat de incantata era Elisa ca acum micuta era langa ea!
Geanta de voiaj in care isi adusese cele necesare ne-a rugat sa o asezam langa ea, astfel incat in acel pat “maret” sa se poata ocupa de cele minime necesare pentru ea si mamica.

“Da, vreau sa fie langa mine pentru a ma putea ocupa de ea.”

Povestea ei

Cu putin timp inainte de nastere a alunecat in curtea casei si si-a fracturat piciorul. Se speriase foarte tare fiindca in caderea ei a incercat din rasputeri sa isi protejeze burtica unde se afla fetita lor. A mers la medic pentru a i se imobiliza piciorul si a aflat ca micuta era sanatoasa.
In timpul sarcinii si-a dorit sa nasca natural iar dupa acest incident a hotarat impreuna cu medicul sau, dr. Cristurean Viorel, sa astepte declansarea naturala a travaliului, dupa care sa se intervina chirurgical. Un travaliu cu intreg piciorul in ghips putea fi destul de complicat.

Care au fost sentimentele ei de dupa nastere?

Va spuneam ca intalnisem fericire, dedicare totala, uitare de sine cand ar fi avut doua motive care ar fi putut sa ii creeze discomfort.
In caderea ei, a uitat cu desavarsire de durerea piciorului, era ingrijorata cu privire la starea fetei. Chiar daca medicul sau a asigurat-o ca micuta nu patise nimic, avea un sentiment de neliniste. In cele trei saptamani pana in momentul nasterii s-a straduit sa isi controleze teama ca s-ar fi putut intampla ceva.
Cand micuta s-a nascut, in momentul in care a tinut-o in brate si a primit asigurarea medicului neonatolog ca este sanatoasa, s-a uitat pe sine.

Arina era sanatoasa!

In cele doua nopti care au urmat, Elisa a avut grija de micuta ei, in sistem rooming-in, asa cum fac toate mamele care au nascut in Isis. A plecat acasa fericita si extrem de incantata de frumoasa ei domnisoara care a preluat starea mamei si nu a plans decat cand i-a fost foame, care s-a regasit la sanul mamei si a incantat pe toata lumea cu prezenta ei si modul in care raspundea vocilor pe care le auzea.

Cateodata anumite experiente de viata ne determina sa apreciem lucrurile cu adevarat importante.