Poate povestea travaliului si a nasterii mele nu a fost experienta cea mai satisfacatoare sau usoara insa finalitatea m-a facut sa o iubesc si sa fiu mandra de alegerile facute, de doamna doctor Tatiana Martinescu careia ii datorez implinirea dorintelor si de mama mea, bineinteles.

Abia dupa ce am trait experienta nasterii, am inteles de ce atatea femei puternice si de succes in multe alte segmente ale vietii considera nasterea naturala ca fiind de departe cel mai mare succes personal.

Acum mi s-a intamplat si mie..
Totul a inceput de miercuri noapte spre joi odata cu contractiile la fiecare 10-15 minute ale asa numitului pretravaliului, cu pauze in timpul somnului, de care nu mi-am dat seama la inceput deoarece nu am avut niciodata dureri menstruale.
Nu am inteles de la inceput ca acele reactii ale corpului erau de fapt inceputul.
Asta a fost si motivul pentru care nu am stiut cand si la ce intervale au inceput mai exact.
Norocul meu a fost ca joi dimineata, avand o programare prestabilita la doamna doctor, mi s-au putut clarifica grijile si m-am linistit.
Era intr-adevar inceputu, iar intreaga poveste deja incepuse sa se schimbe cand doamna doctor a vazut analizele ultimelei luni.

La bebe aparusera anticorpii din cauza faptului ca eu am RH negativ, situatia obligandu-ma sa nu mai pot astepta prea mult si sa fiu nevoita sa aleg chiar cezariana pentru siguranta copilului.
Nu a fost nevoie din fericire, pentru ca bebe a venit exact la timp, exact in ziua preconizata de doamna doctor, exact cum stiam ca trebuie sa mi se intample.
In sfarsit, am stat cu acele contractii pana vineri, si vineri toata ziua.

Doamna doctor imi recomandase sa consum ulei de ricin pentru a declansa travaliul, insa avand contractiile constante de ceva timp.
Eram sigura ca in orice moment acest lucru se va intampla fara a interveni mai ales la stomacelul care mereu mi-a creat probleme iar scaunele moi sau alte efecte ale consumului acestui ulei, mi-ar fi ingreunat situatia.
Stiam ca asteptasem suficient acasa, asa ca vineri seara, la ora 19:00 mai exact, am pornit spre spital cu gandul de a fi macar consultata si a sti in ce situatie ma aflu. Cu tot cu gentuta de nastere, bineinteles.

Ajunsa acolo, am avut marea surpriza sa vad ca doamna doctor era de garda, iar in urma consultului, mi-a zis ca ma pot interna, ca putem incepe.
In jurul orei 20:00 eram in salonul operator, pe o masa unde aparatele monitorizau bataile inimii lui bebe, deoarece stiam de cateva saptamani ca bebe are o circulara.
Pana miezul noptii m-am folosit de tot felul de activitati pentru a ma relaxa: dusuri calde, mingea, plimbatul, cantatul, insa desi atinsesem dilatatia 5, membranele mele nu se rupsese insa.

Acest lucru ma chinuia si ma tare avand in vedere ca nici respiratia nu imi iesea cum imi doream,.
Monitorizarea pe masa-operator ma impiedica sa ma relaxez cum mi-as fi dorit, ba mai mult, incepusem deja sa ma gandesc si la posibilitatea cezarienei deoarece durerile ma daramau.

Trebuie sa precizez ca in toata aceasta faza culminanta, am fost monitorizata si sustinuta de doamna doctor Nour (care a avut o contributie importanta la nasterea mea) deoarece doctorul personal iesise din tura si urma sa vina spre finalul nasterii.
Mi s-a zis ca am colul mai grosut, fapt ce face ca ruperea membrabelor sa fie dificila si desi mi s-a aplicat si un tratament pentru inmuierea lui.
Eu continuam sa raman in acelasi stadiu, asa ca doamna doctor Martinescu, ajunsa la cel mai potrivit timp, mi-a rupt membranele, fapt ce mi-a oferit un moment de respiro, respiratia imi era si ea mai usoara.

In scurt timp insa, contractiile si-au reintrat in forta.

Mi s-a propus de doamna doctor care vroia cu dinadins sa nasc natural asa cum stia ca imi doresc, sa mi se administreze un tratament pentru a determina contractiile sa devina mai puternice si mai dese, sa ating apogeul si sa incepem expulzia.

Insa probabil saltul resimtit in urma acelui tratament m-a facut sa imi pierd speranta, sa-mi doresc si mai mult terminarea travaliului prin cea mai usoara modalitate: cezariana.
Am insistat pentru cezariana, determinata mai mult de delirul in care ma aflam si cat pe ce sa-mi fie acceptata dorinta, cand la o ultima verificare, doamna doctor observa ca bebe a avansat mai rapid decat ne asteptam, era aproape de iesire si ma puteam pregati de expulzie.

Vazand cum 2 doctori si o asistenta se aduna si se mobilizeaza in jurul meu, mi-au revenit fortele si am inceput sa ma simt usor rusinata fata de copilul care parca stia ce vrea si muncea mai mult decat mine adultul.
Poate au fost 3 sau poate au fost 5 impingeri (in care am tipat desi nu trebuia) dupa care expulzia a avut loc.

Din pacate cordonul ombilical era intr-adevar strans in jurul gatului copilului, motiv pentru care nu am reusit sa practic „ora magica” planuita, insa faptul ca doamna doctor mi-a dat-o sa o ating chiar si pentru 2 secunde, a insemnat enorm in acele momente.

Dupa nici 2 ore, o aveam la piept o alaptam iar dupa alte doua in camera si in pat langa mine, un obicei care s-a pastrat pana acum.

Nu am reusit sa respect toate teoriile, sa aplic tot ce am invatat la cursurile Lamaze facute cu doamna Liliana Tudose, nu am apucat nici sa nasc in apa, acesta fiind principalul motiv pentru care am ales spitalul Isis, insa stiu ca toate cunostintele pe care le-am acumulat inaintea nasterii au creat un comfort si o siguranta de care nu as fi beneficiat altfel.
Fara ele, as fi fost in ceata si mi-ar fi fost greu sa trec prin toate astea, sa am o oarecare rabdare cu corpul meu si incredere in cei din jurul meu in acele momente.

Inca o data mi-am demonstrat ca e de ajuns sa stii ce vrei, sa incerci iar restul pasilor vin de la sine.
Suportul mamei care mi-a fost alaturi pe toata perioada nasterii, in timpul travaliului, a nasterii, dupa si acum, al doamnei doctor care a crezut in mine mai mult decat mine insami, si nu in ultimul rand copilasului care s-a nascut luptand.

Flavia Vasiliu