După ce am evidențiat într-un articol precedent importantul rol al laparoscopiei în evaluarea și tratamentul modern al infertilității și fibromului uterin, vom aborda în cele ce urmează o patologie frecventă, cu un deosebit impact asupra sănătății femeii – chistul ovarian. Tratamentul său face în prezent parte din arsenalul terapeutic oferit de intervenția laparoscopică.
Vom trece succint în revista unele din cele mai importante aspecte privind această patologie, urmând a insista asupra tratamentului minim invaziv laparoscopic.

Tumorile chistice ale ovarului reprezintă o patologie frecventă la femeie în timpul perioadei de activitate genitală. Tumorile chistice de ovar se prezintă sub formă de colecții anormale de lichid, delimitate de o membrană și situate în interiorul unui ovar. Mărimea unui chist ovarian este variabilă (până la mai mulți centimetri în diametru). La nivelul unui ovar poate exista un chist singular sau mai multe chisturi (ovarul polichistic).

Chisturile de ovar se clasifică în două mari categorii: chisturile funcționale – reprezintă 90% dintre cazuri (acestea sunt rezultatul unei disfuncții hormonale) și chisturile organice, care cuprind chistul dermoid, mucoid sau seros.

În numeroase cazuri, un chist al ovarului nu se traduce prin nici un simptom și este descoperit cu ocazia unui examen ginecologic (tușeu vaginal asociat cu palparea abdomenului). În alte cazuri, chistul provoacă o senzație de greutate abdominală, dureri în timpul raporturilor sexuale, o amenoree (oprirea fluxului menstrual), o sângerare sau o jenă la urinat. Unele chisturi secretă hormoni feminizanți (estrogeni) sau masculinizanți (androgeni). Primele nu dau simptome particulare înainte de menopauză, celelalte antrenează o înăsprire a vocii și o pilozitate abundentă.

Evoluția unui chist ovarian este extrem de variabilă. Atunci când este mărit se poate răsuci, se poate rupe sau poate sângera, devenind foarte dureros. Cu cât este mai mare cu atât este mai probabil ca el să producă simptome.
Se recomandă consultul medical în cazul în care apare durere, șoc sau simptome provocate de hemoragie: durere pelvină severă, apărută brusc, greață și vărsături, lipotimie (leșin), amețeală, slăbiciune, sângerări vaginale sau simptome datorate șocului produs de hemoragie.

Atitudinea terapeutică este aceea de a realiza chistectomia, ovariectomia sau anexectomia funcție de particularitățile cazului. Dacă acele chisturi sunt numeroase și de mici dimensiuni se poate încerca un tratament hormonal – cu progestative sau anticoncepționale.

Tratamentul chirurgical este necesar în următoarele situații: un ovar sau un chist răsucit (torsionat) sau care s-a rupt, dureri severe și sângerări, dimensiune mai mare de 6-7 cm sau în cazul în care comprimă alte organe abdominale, nu a dispărut după 2-3 luni de expectativă (observare, fără tratament) sau tratament – mai ales dacă au existat 1-2 menstre în aceasta perioadă, când se suspectează cancer ovarian bazându-se pe existența factorilor de risc (inclusiv markeri tumorali) și a ecografiei.

Tratamentul chirurgical se realizează prin laparoscopie sau laparotomie.

Laparoscopia a cunoscut în ultimii ani o evoluţie remarcabilă, atât în domeniul chirurgiei generale cât şi în chirurgia ginecologică. Acest tip de chirurgie prezintă avantaje incontestabile în comparaţie cu chirurgia convenţională: cicatrici abdominale estetice, durere postoperatorie redusă, recuperare postoperatorie rapidă, durată redusă de spitalizare, medicaţie minimă, risc redus de aderenţe postoperatorii, posibilitatea efectuării unor tehnici chirurgicale miniminvazive conservatoare cu păstrarea funcţiei menstruale şi reproductive a femeii.

Patologia tumorală ovariană benignă (chistul de ovar) este una dintre patologiile care beneficiază în cel mai înalt grad de avantajele chirurgiei laparoscopice.

Abordul laparoscopic al tumorilor chistice ovariene este benefic şi sigur pentru paciente. Deși există în permanență posibilitatea conversiei către operația clasică (în anumite cazuri), chirurgia laparoscopică oferă câmp operator larg cu multiple posibilități de evaluare, durată mai redusă a intervențiilor chirurgicale, pierderea mai redusă de sânge intraoperator și o agresiune imunologică mai mică. Deși posibile și în cazul laparoscopiei, complicațiile operatorii și postoperatorii apar cu o incidență mai redusă.

În concluzie, patologia legată de chistul ovarian este apanajul chirurgiei minim invazive prin durata intervenției (în medie 30 – 90 de minute, în funcție de procedură), externarea la 24-48 de ore (“one day surgery”) faţă de 7 zile (clasic), reinserție socială rapidă (sub 1-2 săptămâni), un rezultat estetic net superior, reducerea traumei – cu scăderea semnificativă a durerii postoperatorii, mobilizarea precoce postoperator – cu avantajele consecutive: reduce riscul tromboflebitei, reluarea tranzitului digestiv la maxim 12 ore după operație, efort fizic timpuriu (2 săptămâni faţă de 3 luni în chirurgia clasică).

Așa cum pentru ovar chistul ovarian reprezintă poate cea mai frecventă patologie, la fel și tratamentul miniminvazis al acestuia – și anume cel laparoscopic, reprezinta“gold standardul” conduitei chirurgicale. Mai posibilă ca niciodată, abordarea “fără bisturiu” este în prezent alegerea optimă pentru rezolvarea eficientă, dar cât mai puţin traumatizantă pentru pacientă și manipularea “blândă” a țesutului ovarian și eventual a organelor genitale interne.