Permeabilitatea tubară constituie o condiție esențială în reproducere.
Rolurile trompelor sunt multiple. Ele nu sunt doar niște conducte de legătură între uter și ovare.
Acestea ajută la captarea ovovitului dar și la găzduirea zigotului până la 5 zile necesare transportului dinspre ovar spre cavitatea uterină.
Fertilizarea se produce în 1/3 externă a trompei, pentru ca mai apoi zigotul să realizeze primele diviziuni la nivelul trompei uterine.
Din păcate trompele sunt extrem de sensibile la o multitudine de factori atât de origine infecțioasă referindu-ne mai ales la bolile cu transmitere sexuală, putând fi amintită infecța cu Chlamidya Trachomatis, care determină multiple aderențe la nivel pelvin, aderențe care pot urca până la nivelul ficatului realizând o perihepatită Clamidiană ce poartă numele de sindrom Fitz-Hugh- Curtis, dar și factori mecanici, ca de exemplu intervențiile chirurgicale din sfera pelvină ce pot determina leziuni ireversibile asupra endosalpingelui sau la nivelul fimbriilor.
Alte patologii de tipul hidrosalpinxului sau piosalpinxului, colecții fie lichidiene fie purulente, pot obstrua trompa uterină și pot determina scăderea funcționalității trompei și infertilitate.
Societatea Americană de Reproducere consideră că aproximativ 25-35% dintre cazurile de infertilitate feminină se datorează unor perturbării ale funcționalității trompelor uterine
Funcționalitatea tubară poate fi verificată fie prin histerosalpingografie fie prin intermediul laparoscopiei, cea din urmă putând fi utilizată atât în scop diagnostic cât și curativ.
Intervenția de repermeabilizare tubară poartă numele de salpingoplastie sau tuboplastie si se poate realiza la diferite niveluri ale trompei.
Fimbrioplastia reconstruiește partea pavilionară a trompei, aceasta fiind blocată total sau parțial sau fiind cicatricială după o intervenție chirurgicală efectuată în sfera pelvină și astfel incapabilă să preia ovulul de la nivelul ovarului.
Salpingostomia (stoma) se efectuează atunci când trompa este blocată prin diferitele colecții patologice amintite mai devreme, creând-se astfel o nouă cale de comunicare la nivelul trompei cât mai aproape de ovar.
Reanastomozarea tubară se realizează fie în cazul pacientelor care optează pentru ligatură tubară postoperație cezariană fie în cazul pacientelor ale căror trompe sunt disfuncționale datorită unor patologii infecțioase.
Această intervenție poate fi realizată fie pe cale laparoscopică fie prin intervenție clasică pe cale abdominală.
După realizarea diferitelor proceduri chirurgicale de repermeabilizare se verifică permeabilitatea tubară prin instilarea de albastru de metil pe cale vaginală.
Există și o serie de complicații ce pot rezulta după operația de repermeabilizare tubară și care trebuise amintite, una dintre cele mai frecvente fiind sarcina extrauterină, urmată de reînfundarea trompei sau de reacumularea diferitelor colecții la nivelul acestora.
Dr. Dragos Brezeanu,
Medic Specialist Obstetrica Ginecologie,
Armonia Hospital