După ce am evidențiat, într-un articol precedent , importantul rol al laparoscopiei în evaluarea și tratamentul modern al infertilității, vom aborda în cele ce urmează o patologie frecventă, cu un deosebit impact asupra sănătății femeii, și anume fibromul uterin. Aceasta pentru că tratament său beneficiază în prezent de avantajul terapeutic oferit de intervenția fără bisturiu.
Nu de puține ori auzim medicul punând diagnosticul de fibrom uterin. Dar ce înseamnă și ce implică fibromul uterin?
Vom trece succint în revistă unele din cele mai importante aspecte privind această patologie, urmând a insista asupra tratamentului – în special, chirugical modern – indicațiile laparoscopiei în tratament fiind în prezent unele dintre cele mai importante atuuri ale chirurgiei!
Statisticile curente arată că trei femei din cinci „suferă de fibrom uterin”, adică până la 18 – 20% din populaţia feminină, având o incidenţă mai mare de apariţie între 35 şi 50 de ani. Astfel, pentru trei sferturi dintre femei, fibromul uterin devine la un moment dat o realitate în decursul vieții! Odată cu înaintarea în vârstă apare o predispoziție mai mare pentru fibrom uterin, deoarece în perioada fertilă, activitatea hormonală este mai intensă iar fibromul uterin este influențat de estrogeni și progesteron.
Acesta poate să apară la nivelul corpului uterin (în interiorul cavităţii uterine, în exteriorul uterului sau în grosimea peretelui acestuia) şi este format din celulele ce alcătuiesc în mod normal peretele acestui organ (masa celulară benignă – formată din ţesut conjunctiv și muscular). Mai este denumit și fibromiom, leiomiom sau miom uterin și nu este cancer (nu este o tumoră malignă). Multe femei nu prezintă simptome (rar necesitând tratament de urgenţă). Fibromul uterin poate fi descoperit în mod accidental în timpul unui examen pelvin sau a unui examen ecografic și, în general, nu trebuie tratat decât în momentul în care creează probleme, expectativa sau supravegherea medicală fiind, de cel mai multe ori, suficientă. Trebuie menţionat că fibromul uterin nu poate fi prevenit. Dezvoltarea acestuia poate fi foarte lentă, chiar fără simptome, sau, uneori, foarte rapidă. Prezența sa pe linie maternă crește riscul de apariție. Fibromul poate crește sub forma unui singur nodul sau sub forma unor noduli multipli și poate avea dimensiuni de la 1 mm la peste 20 cm în diametru.
Simptomatologia se poate dezvolta încet în câţiva ani sau rapid în câteva luni. Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezintă simptome ușoare sau sunt asimptomatice. Pentru unele însă, simptomatologia fibromului devine o problemă. În unele cazuri, primul semn poate fi dificultatea apariţiei unei sarcini. Dintre cele mai frecvente simptome și probleme cauzate de fibromul uterin se numără: sângerări menstruale anormale – până la 30% din paciente prezintă schimbări ale ciclului menstrual (cicluri menstruale prelungite care pot cauza apariţia anemiei, durerilor în timpul menstruaţiei, sângerări înainte sau după menstruaţie, sângerări între menstre), durere sau presiune pelvină, probleme urinare, tranzit intestinal dificil, probleme în timpul sarcinii – cum ar fi dezlipirea de placentă și travaliu prematur, avort spontan.
Diagnosticul se poate pune prin examenul fizic, ecografie, histeroscopie, laparoscopie, histerosalpingografie și alte teste (CT, RMN). Laparoscopia oferă avantajul major că, pe lângă diagnostic și stadializare, poate să ofere și soluția terapeutică (desigur în funcție de gravitate, fertilitate, simptomatologie, etc) în cadrul aceleiași intervenții.
Localizările diferite de la nivelul uterului și volumul acestora pot însă cauza multe din simptomele sus amintite impunând astfel sancţiunea terapeutică: medicală sau chirurgicală. Alegerea tratamentului este făcută în funcţie de severitatea simptomelor, de vârsta pacientei, de dimensiunile fibromului, de manifestările clinice, precum şi de importanţa păstrării fertilităţii.
Tratamentul medical vizează hormonii care reglează ciclul menstrual, tratând simptome precum sângerarea menstruală abundentă și durerea pelvină. Ea nu elimină tumorile fibromatoase, dar poate să le micșoreze. Printre medicamente se numără: agoniști de GnRH, hormonii androgeni etc (unele având însă contraindicații sau efecte secundare notabile). Alte medicamente – contraceptivele orale – controlează scurgerile menstruale, dar nu reduc dimensiunile tumorilor fibromatoase. Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene sunt eficiente împotriva sângerărilor menstruale abundente, dar nu reduc sângerarile cauzate de fibromul uterin. Acesta poate fi micşorat şi prin embolizarea arterelor uterine sau prin folosirea tratamentului cu ultrasunete focalizate.
Tratamentul chirurgical este indicat dacă fibromul se complică şi este reprezentat fie de histerectomie (îndepărtarea totală sau parțială a uterului, în urma căreia femeia nu mai poate avea copii) sau de îndepărtarea doar a nodulului sau nodulilor fibromatosi (miomectomia) ce se practică atunci când fibroamele sunt sursa unor simptome precum dureri la nivelul bazinului, tulburări urinare, mărirea volumului abdomenului, tulburări digestive sau sterilitate; iar pacienta doreşte păstrarea organelor reproductive în totalitate și obținerea unei sarcini în viitor.
Laparoscopia oferă pacientei, atât în cazul histerectomiei, cât şi în cel al miomectomiei, beneficiul modern al întregii palete de avantaje oferite de „chirurgia fără bisturiu”, față de chirurgia abdominală clasică. După cum am prezentat în seria de articole dedicată acestei tehnici, laparoscopia folosește un tub subțire, luminat, numit laparoscop, ce este introdus în abdomen printr-o mică incizie la nivelul peretelui abdominal și care este folosită pentru examinarea și manipularea organelor abdominale sau genitale interne.
Patologia legată de fibromul uterin beneficiază din plin de oportunitățile oferite de chirurgia minim invazivă în fața celei clasice: durata intervenției este în medie este de 30 – 90 de minute (în funcție de procedură), externarea la 24 – 48 de ore („one day surgery”) comparativ cu 7 zile (clasic), reinserție socială rapidă (2 săptămâni), un rezultat estetic net superior, reducerea traumei – cu scăderea semnificativă a durerii postoperator, mobilizarea precoce postoperator: reducerea riscului tromboflebitei, reluarea tranzitului digestiv 6 – 12 ore postoperator, efort fizic timpuriu (2 săptămâni comparativ cu 3 luni).
Deși există în permanență posibilitatea conversiei către operația clasică (în anumite cazuri), chirurgia laparoscopică aduce nete beneficii și echipei operatorii: câmp operator larg cu multiple posibilități de evaluare, durata uneori mai redusă a intervențiilor chirurgicale, pierdere redusă de sânge intraoperator, gesturi mai precise, mai puţin invazive și o agresiune imunologică mai mică. Deși posibile și în cazul laparoscopiei, complicațiile operatorii și postoperatorii, însumate, nu apar cu o incidență mai crescută.
Laparoscopia reprezintă cea mai viabilă variantă pentru tratamentul chirurgical modern, minim invaziv al fibromului uterin, fiind considerată un “gold standard” ce s-a impus în terapeutica modernă chirurgicală, oferind multiple satisfacții și beneficii pentru pacientă, cel mai important fiind înlăturarea stresului indus de chirurgia clasică în rezolvarea acestei frecvente patologii.