Candidoza şi bolile cu transmitere sexuală
Candidoza reprezintă o înmulţire în exces a ciupercii numite Candida albicans, ciupercă ce se găseşte în flora vaginală normală. În unele situaţii însă, când pH-ul vaginal şi secreţiile vaginale sunt tulburate, această ciupercă se poate înmulţi în exces, în detrimentul altor microorganisme care fac parte din flora vaginală normală.
În acest fel se produce un dezechilibru la nivelul mucoasei vaginale, pH-ul devenind prea acid şi constituindu-se ceea ce numim candidoză. Pentru că factorii care pot declanşa candidoza sunt numeroşi (scăderea imunităţii, tratamentul cu antibiotice, duşurile intime, utilizarea tampoanelor etc), candidoza nu trebuie să reprezinte o problemă în cuplu. Totuşi, există posibilitatea ca şi bărbatul să fie “purtător”, de aceea este recomandat ca ambii parteneri să fie trataţi.
Cauze şi factori de risc
Pentru a înţelege cum putem preveni candidoza este important să cunoaştem cauzele acestei vaginite:
- Scăderea imunităţii: orice situaţie în care sistemul imunitar este “epuizat”: diabet, insuficienţă hepatică, tratament cu cortizon sau citostatice, HIV, chiar şi unele infecţii puternice (de exemplu o răceală puternică);
- Tratamentul cu antibiotice – antibioterapia distruge de obicei mai multe microorganisme, nefiind atât de selectivă făţă de microorganismele ţintă pe care medicul încearcă să le distrugă (acelea care au determinat infecţia şi care se tratează cu antibiotice).
Candidoza vaginală este o afecţiune întâlnită la femeile de toate vârstele, fiind considerată una din cele mai frecvente vaginite.
- Sarcina, prin imunitatea uşor scăzută şi modificările hormonale;
- Tulburările hormonale şi tratamentele hormonale;
- Dieta bogată în dulciuri, dar săraca în vegetale;
- Duşurile vaginale;
- Folosirea tampoanelor creşte riscul vaginitelor;
- Fumatul şi consumul de alcool;
- Lenjeria intimă – există studii care susţin că purtarea lenjeriei tanga ar putea favoriza candidoza şi alte vaginite;
- Igiena inadecvată la toaletă – contaminarea vulvei cu bacterii din zona anală;
- Sexul anal etc.
Semne şi simptome
De cele mai multe ori candidoza vaginală prezintă o simptomatologie discretă, greu sesizabilă de către pacientă. Există însă şi situaţii când candidoza vaginală este manifestă iar pacienta trebuie să se prezinte la medic:
- Secreţii vaginale abundente;
- Miros fetid (de peşte) al secreţiilor vaginale;
- Culoarea gălbuie şi consistentă – brânzoasă – a secreţiilor vaginale;
- Mâncărimi şi usturimi în zona vulvei;
- Senzaţie de uscăciune la nivelul vulvei;
- Durere în timpul contactului sexual;
Analize şi investigaţii pentru diagnostic
Medicul ginecolog va recolta la examenul de retina secreţii vaginale pentru analiza acestora. Tocmai pentru că multe vaginite prezintă simptomatologie discrete, analiza de secreţii vaginale nu este recomandată doar în cazul femeilor cu simptomatologie certă, ci de retina, aducând foarte multe informaţii şi în diagnosticarea altor patologii.
Adesea, atunci când există o vaginită, se realizează şi cultura microorganismelor patologice, cu realizarea antibiogramei. În felul acesta tratamentul recomandat de medic va fi unul foarte eficient.
Duşurile intime
Trebuie să stiţi că spălăturile vaginale nu sunt recomandate de retina pentru că vaginul deţine proprietatea de “autocurăţare”. Însă în cazul patologiilor vaginale medicul poate recomanda spălătur cu anumite soluţii, prafuri ori chiar cu ceaiuri.
Metode de tratament
Pentru candidoza cu simptomatologie evidentă este indicat să urmaţi un tratament cu ovule, asociat sau nu cu terapie orală. Aceste tratamente sunt recomandate de medicul ginecolog, fiind individualizate pacientelor.
Medicina tradiţională recomandă o serie de remedii naturiste pentru formele uşoare de candidoze:
- Utilizarea ceaiurilor medicinale (ceai de pelin, de coada soricelului etc)
- Iaurtul etc.
Evitaţi contactele sexuale până la vindecarea candidozei. Nu utilizaţi tampoane cât timp suferiţi de candidoză.
Cum poate fi prevenită?
Pentru că prevenţia este cea mai indicată în menţinerea sănătăţii, iată câteva sfaturi:
- Nu purtaţi lenjerie tanga sau pantaloni strâmţi;
- Folosiţi absorbantele pentru menstruaţie şi doar ocazional (sau deloc) tampoanele;
- Faceţi spălături vaginale doar la recomandarea medicului;
- Dacă urmaţi un tratament cu antibiotice, cereţi medicului un “protector” al florei normale (spre exemplu consumati iaurt, probiotice etc);
- Faceţi dus înainte şi după contactul sexual;
- Evitaţi contactele sexuale în timpul sângerărilor menstruale;
- Dacă aveţi nelămuriri, întrebaţi medicul despre igiena intimă corectă;
- Adoptaţi o dietă sănătoasă, bogată în vegetale şi săracă în dulciuri. Consumaţi des iaurt.