Nu mă pot gândi la nici o nevoie în copilărie la fel de puternică precum nevoia de protecție din partea unui tată.
– Sigmund Freud

Copiii au nevoie de părinți pentru a le furniza valori, pentru a le oferi orientare, pentru a le construi un cadru optim de dezvoltare. Familia este importantă în consolidarea ființei umane.

Gândește-te la părinții tăi. Te raportezi la ei în ceea ce privește rolul lor de părinți. Cât de buni au fost ca mamă și ca tată, dacă ți-au oferit sprijinul și îndrumarea de care ai avut nevoie, acestea sunt aspecte importante în relația cu părinții tăi.

Dacă ești părinte, cu siguranță ai realizat până acum că nu este ușor. Pentru a fi un bun părinte, trebuie să fii prezent în viața copilului tău, să fii un model bun, să fii receptiv la nevoile sale. Să fii părinte solicită din partea ta un eroism mare decât războiul, o fidelitate mai mare față de natura dezvoltării umane și o puritate a conștiinței mult mai autentică decât în orice alt domeniu al vieții.

Cu toate acestea, în timpul vieții lor profesionale mulți părinți trăiesc ca să muncească, sau muncesc ca să trăiască. Aceștia se implică în cariera lor mai mult decât în viața de familie, pentru a asigura traiul acesteia din urmă.

Aflându-mă în postura de medic, de manager a două unități medicale private, de președinte al unei organizații puse în slujba comunității, mă regăsesc în mod constant într-o astfel de situație. Chiar și atunci când mi-aș dori să diminuez într-un anumit grad timpul alocat vieții profesionale în beneficiul familiei, există toate acele preocupări și responsabilități pe care pur și simplu nu pot să le ignor: grija primordială pentru siguranța pacienților și a actului medical, preocuparea constantă pentru sporirea gradului de confort și a calității și performanței serviciilor medicale, concomitent cu extinderea accesibilității acestora, consolidarea echipei și a colaborării dintre membrii acesteia, îmbunătățirea stilului de viață al familiilor ce provin din categorii defavorizate și care nu își permit servicii medicale private.

Toate acestea implică ore în șir de muncă, în timpul zilei și în timpul nopții. Atunci când îți dorești să asiguri cele mai bune condiții și cea mai bună îngrijire pentru pacienți, angajați, colaboratori, nu există limite. Încerci, te străduiești să acorzi atenția cuvenită atât responsabilităților profesionale cât și celor familiale, pari a fi prezent, dar în realitate ajungi să petreci săptămâni, luni, ani departe de familia ta. În timp ce crezi că urmărești performanța în viața profesională pentru familie, pentru comunitate, pentru societate, relațiile cu aceștia ajung să sufere în mod inevitabil.

Mulți dintre părinții cu o viață profesională activă nu-și văd copiii de la o zi la alta, deoarece responsabilitățile profesionale îi țin departe de aceștia. În plus, ei nu au ocazia de a-și dezvolta abilitățile parentale, atât de esențiale dezvoltării și bunăstării copiilor.

Dar copiii nu sunt interesați dacă tocmai ai încheiat un parteneriat important, dacă ai reușit să implementezi un sistem nou și performant de investigații sau dacă ai deschis o secție nouă după luni întregi de eforturi susținute. Ceea ce este cu adevărat important pentru ei este dacă vei ajunge sau nu la timp pentru cină, dacă îi vei duce duminică la locul de joacă preferat, dacă va apuca să se bucure împreună cu tine de marea sa realizare din ziua respectivă sau dacă vei avea timp pentru o seară de film în acea săptămână. Dacă vrei să fii un părinte bun pentru copiii tăi, trebuie să-ți faci timp și să fii prezent în viața lui, în fiecare zi.

Nu de puține ori s-a întâmplat să fiu chemat la o intervenție neașteptată în acel timp, timpul pe care îl programam pentru copilul meu. Responsabilitatea pentru siguranța și confortul pacientului a tras întotdeauna semnalul de alarmă care te face să lași totul pentru a-l asista. Da, totul, inclusiv familia, copilul. Sau, dacă nu se poate pentru că nu ai cu cine să-l lași, îl trezești noaptea din somn și îl iei cu tine la intervenție pentru că nu poți lăsa pacientul. Ce altă soluție ar putea exista?

Într-o zi am privit adânc în ochii lui, copleșit de iubirea necondiționată pe care o oferă un copil părintelui său. Cu o răbdare nemărginită, cu sufletul atât de mare, însă atât de însetat după atenția tatălui său, acest copil își sacrifica timpul lui, somnul, pentru părintele său, nu invers. Trebuia să existe o altă soluție. Din fericire, medicina modernă aplicată în sistemul privat a permis crearea echipei de specialiști, o echipă extraordinară oricând la curent cu evoluția cazului, pe care te poți baza cu cea mai mare încredere atunci când ești chemat la o intervenție iar copilul tău doarme, sau atunci când petreci cu el acel timp scurt, dar zilnic, pe care i l-ai promis că i-l vei acorda, pentru care ți-ai luat angajamentul.

Desigur, în lumea modernă, sacrificiul propriilor nevoi și dorințe nu este o idee populară. De fapt, în cultura zilelor noastre suntem învățați să ne trăim viața așa cum simțim și să ne punem pe noi înșine pe primul loc, urmând principiul că o persoană fericită, care se simte bine, va face bine celor din jur. Este adevărat, însă singura problemă cu această atitudine este că, cel puțin în ceea ce privește rolul de părinte, aceasta nu a funcționat niciodată în nici o generație în istoria lumii. Părinții de succes înțeleg necesitatea de a sacrifica ceva din ei înșiși pentru a fi în măsură să creeze un mediu familial armonios și să educe copii responsabili.

Atunci când devii părinte, înveți prin necesitate să sacrifici lucruri precum somnul, confortul, o viață socială și profesională activă, pe măsură ce începi să-ți crești micuțul pe care l-ai adus pe lume. Iar acest sacrificiu nu este, în general, de scurtă durată. Acesta este un angajament pentru o carieră de lungă durată, pentru atât timp cât este necesar să-ți îngrijești familia.

Însă toate aceste lucruri pe care le considerăm a fi sacrificii, în realitate și pe termen lung nu sunt, cu adevărat, sacrificii. Toate aceste schimbări în stilul de viață al unui părinte sunt o investiție care, în timp, va crește în valoare pentru că atunci când îți asumi responsabilitatea de a deveni părinte, îți asumi responsabilitatea de a investi în generația următoare, iar timpul alocat familiei și copiilor contribuie, de fapt, nu doar la devenirea ta ca părinte mai bun ci și la construirea unei societăți mai bune. Astfel, tot ceea ce putem presupune ca fiind sacrificii, reprezintă, de fapt, activități de suport în investiția pe care o faci și care vor plăti dividende într-o multitudine de feluri.

Angajamentele pe care ți le asumi reprezintă o mare parte din ceea ce ești și ceea ce crezi. Cât de dedicat ești ca să câștigi? Cât de dedicat ești pentru a fi un bun prieten? Dar pentru a fi demn de încredere? Pentru a avea succes? Cât de dedicat ești pentru a fi un părinte bun, un coechipier bun, un model bun? Există acel moment în fiecare dimineață când te uiți în oglindă și te întrebi: Ești dedicat sau nu ești? Ai fost sau nu ai fost prezent în viața copilului tău?

Atunci realizezi că trebuie să fii capabil în orice moment să sacrifici ceea ce ești pentru ceea ce vei deveni.

Un copil are nevoie de un tată care să-i arate cum să deschidă ușile către lume. El are nevoie de încurajări, să fie învățat cum să citească o hartă astfel încât să poată recunoaște drumurile care duc către succes și căile care duc către eșec, cum să găsească tăria din inima sa atunci când viața ne impune solicitări care sunt mai mari decât credem că putem îndura.

Atunci când devii părinte, înțelegi acest lucru. Una dintre cele mai dificile provocări ale mele ca tată, una dintre cei mai mari îndatoriri, a fost să realizez că propriile mele vise, propriile scopuri și dorințe sunt secundare copilului meu.

Este o lecție importantă, în limitele propriei conștiințe, să realizezi că inima ta bate în corpul altcuiva, iar scopul tău este să o faci să vibreze mai bine, mai frumos decât în tine.

Dr. Mohamed ZAHER

Obstetrică-Ginecologie
Manager General
Armonia Hospital