14 iunie 2014! 22 de ani de România!
Pentru majoritatea, este vârsta la care un om începe să fie considerat adult, matur. Pentru mine, aceasta este vârsta la care am devenit cetățean român!
Au trecut 22 de ani de când am pășit în România, 22 de ani de șoc cultural, suișuri și coborâșuri, explorare, învățare, experiențe ce mi-au îmbogățit sufletul dar și experiențe ce l-au golit (care în final i-au oferit forța de a se reconstrui!) și mult, mult mai multe. Sunt recunoscător pentru cât de multe am descoperit despre mine, despre alți oameni, despre munca grea, despre perseverență, despre bunătate, compasiune, despre cât de multe mai am de învățat și despre viață în general.
Tot ceea ce a trebuit să învăț în acești 22 de ani nu se raportează numai la experiența de a trăi într-o țară străină de cea natală, ci mai degrabă la experiența de a trăi în general.
Luna de miere…
Atunci când ajungi într-o țară străină, totul este ca un vis. Te plimbi de colo colo, admiri diversitatea culturală, mănânci cea mai bună mâncare tradițională și vorbești cu oameni care se poartă frumos cu tine. În același timp te afli într-o stare de uimire dar simțurile sunt în alertă maximă pentru a observa fiecare lucru care este diferit de țara ta. Este ușor să te ridici din pat dimineața devreme, chiar daca abia ai dormit toată noaptea, datorită anticipării și entuziasmului pentru ceea ce va aduce o nouă zi, a ceea ce vei învăța nou.
De abia după cel puțin două săptămâni începi să realizezi cum este cu adevărat. Tranziția de la „turist” obișnuit la „rezident” este ca și cum ai da apa de la duș încetul cu încetul până la maxim de fierbinte, nu-ți dai seama până când nu te arde. Nu este întotdeauna neapărat rău, dar în cele din urmă începi să accepți faptul că există lucruri care sunt diferite și care sunt bune, iar apoi există lucruri care sunt diferite și care nu sunt chiar atât de bune. Dar asta e bine, pentru că este modul în care se desfășoară viața oriunde, ca un bun prieten ce are propriile sale defecte, dar va fi mereu acolo pentru a-ți oferi mângâiere la nevoie.
Apoi, ori de câte ori începem ceva nou, este foarte probabil să trăim astfel de emoții. Este ușor să faci lucrurile atunci când îți vine natural să le faci, dar adevăratul test de caracter vine atunci când te provoci să depui eforturi chiar și când perioada de „lună de miere” a trecut.
Abia atunci, în momentele grele, provocatoare din viața ta, „mușchii” psihicului se întăresc iar eroul din tine iese la suprafață, pentru că până când nu simți că te destrami în mii și mii de bucăți, nu poți afla cu adevărat din ce ești făcut. Atunci ai ocazia să te reconstruiești, mai puternic decât ai fost, mai adaptat la contextul în care te afli.
Momentele grele din viața fiecăruia trezesc dorința instinctivă de autenticitate. Eclipsele pe care le întâlnești de-a lungul vieții sunt acele momente care te forțează să pui stop, să îți analizezi Eul interior, sufletul, resursele, să afli de ce ești capabili și să găsești cea mai bună configurație pentru ca lumina din tine să fie cea care te ghidează către dezvoltare.
Viața îți arată tot ceea ce-ți poate oferi atunci când tot ce îți dădea stabilitate se răstoarnă, iar tu te hotărăști să lupți pentru a le așeza, nu atunci când totul îți iese așa cum ai vrea și toți cei din jurul tău te laudă.
Nimic nu se compară cu viața reală
În speranța deșartă de a-mi reduce șansele de a face gafe culturale, am citit prolific, imediat ce am ajuns în România – expresii, cărți de istorie, ghiduri, cărți de cultură, chiar și cărți de bucate. Am petrecut atât de mult timp să învăț atât de multe despre România, încât am ajuns practic să o respir și să o visez mai mult decât un nativ. Dar când ieșeam în lumea reală, cele mai multe dintre lucrurile pe care le învățam, fie nu se legau ca în cărți, fie nu a fost cazul să le folosesc. Spre exemplu, încă nu am avut șansa de a demonstra că am memorat numele tuturor celor 41 de județe din România și reședințele acestora :)
Am învățat ca poți citi, privi, studia tot ce vrei despre ceva anume, dar nu vei ști niciodată cum este cu adevărat până când nu ajungi acolo, până când nu iei contactul cu acel lucru, pentru că tot ceea ce te înconjoară este supus, în permanență, schimbării. Realitatea este cea care, chiar și atunci când ai închis cartea, ai oprit filmul, ai schimbat direcția, rămâne acolo. Ea nu dispare, doar se schimbă.
În viața reală nu primești explicații, instrucțiuni, primești doar momente care sunt, în mod absolut și inexplicabil, ciudate. Iar tu ești cel care le descifrează, prin prisma contextului și al propriilor tale percepții și cunoștințe, îmbogățindu-te.
Să te arunci în ape adânci este cel mai rapid mod de a învăța să înoți
Întotdeauna vor exista oameni care se vor feri să facă lucruri uimitoare pentru că sunt prea ocupați să rămână și să-și consolideze zona de confort sau pentru că le este teamă să iasă din aceasta.
Într-adevăr, nu există nicio metodă mai eficientă de a învăța decât să știi că viața ta depinde de asta. Totul depinde de cât de dispus ești să îți înghiți mândria, să-ți scoți capul din carapace și să greșești. În cele din urmă, acestea nu vor mai fi greșeli, ci vor deveni experiențe de învățare. Cu singuranță, greșelile tale de mâine vor fi mult mai bune decât cele de ieri sau de astăzi!
Nu-ți fie teamă să greșești pentru că atunci când greșești, atunci faci lucruri noi, încerci lucruri noi, înveți, trăiești, îți împingi limitele, te schimbi, îți schimbi lumea. Atunci faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut înainte și, cel mai important, atunci faci CEVA! Singurele greșeli pe care le poți face cu adevărat în viață sunt fie să nu mergi până la capăt, fie să nu începi.
Nu vei avea o vedere mai bună dacă privești prin gaura cheii
După ce am petrecut ceva timp în România, am simțit un fel de părere de rău pentru toți turiștii care au ajuns să viziteze aceste meleaguri. România este o țară mare și frumoasă, dar dacă atunci când vizitezi un oraș, două, trei, aceasta este singura expunere pe care o primești din partea acestei țări și singura modalitate pe baza căreia îți poți construi impresia referitoare la România, atunci nu pot să nu am acel sentiment de părere de rău. România are mult mai multe de oferit!
La fel ca și în multe alte situații, doar dacă faci ceva pentru o scurtă perioadă de timp nu înseamnă că știi cum este cu adevărat. La fel cum nu poți să alergi prin cinci țări în zece zile și să te aștepți să fi ajuns să cunoști oamenii și cultura, în același mod, doar dacă faci alergări o dată pe lună și te decizi că nu-ți place sau citești și analizezi doar literatura clasică în școală și decizi că nu îți place să citești în general, este ilogic.
Am văzut oameni care încep și abandonează lucrurile mai repede decât pot eu uita cum să conjug verbele și este atât de păcat deoarece, cu siguranță, aceștia pierd unele lucruri uimitoare la care ar fi fost foarte buni. Sunt foarte mulți oameni care dau vina pe circumstanțe pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce au devenit sau nu.
Da, cu toții trebuie să începem de undeva dar ar trebui, de asemenea, să ne acordăm și șansa de a lupta pentru a obține maximul din ceea ce ne dorim să obținem, maximul din propriul nostru potențial. Efortul continuu, nu puterea sau inteligența, reprezintă cheia către deblocarea propriului potențial. Cei care realizează lucruri mărețe sunt acei oameni care caută circumstanțele pe care și le doresc, iar dacă nu le pot găsi, atunci le crează.
Insistă, perseverează chiar și atunci când majoritatea ar fi renunțat de mult!
Nimeni nu trăiește în aceeași lume ca și celălalt
Atunci când te stabilești într-o altă țară, întreaga ta lume se schimbă. Lucrurile pe care le-ai crezut ca fiind ca atare, nu se mai aplică. Nu toată lumea gândește ca și tine sau face lucrurile așa cum le-ai făcut dintotdeauna. Chiar și regulile sau practicile sociale pe care le-ai crezut ca fiind ostentativ de evidente pot fi întoarse cu susul în jos.
Da, România nu este o țară de îngeri și curcubee dar fiecare lucru care se mi s-a întamplat, bun sau rău, reprezintă o parte importantă din experiența de a trăi. Pe măsură ce fiecare dintre aceste lucruri mărunte se întâmplă, începi să simți cum mintea ta începe să se deschidă tot mai mult și începi să te obișnuiești cu toate acestea, începi să te gândești tot mai puțin ca la o țară străină și mai mult ca la o țară… iar în cele din urmă devine o CASĂ!
Și, la fel ca orice casă, este de datoria celui ce locuiește în ea să o facă să fie cât mai confortabilă, mai sigură, mai potrivită pentru ca dorințele și visele sale să prindă viață.
Lumea ta, viața ta este unică!
Fă ceea ce-ți place și fă-o des. Dacă nu îți place ceva, schimbă. Dacă nu-ți place jobul tău, dă-ți demisia și orientează-te către ceea ce te împlinește. Dacă nu ai suficient timp, renunță la televizor.
Oprește-te din a analiza peste măsură lucrurile, viața este simplă. Toate emoțiile sunt frumoase și ne conduc către o versiune mai bună a noastră.
Deschide-ți mintea, brațele și inima către oameni și lucruri noi, fiecare este unic și suntem conectați tocmai prin diferențele noastre. Întreabă următoarea persoană pe care o vei vedea despre pasiunile sale și împărtășește cu ea visele care te inspiră.
Călătorește des; cu cât te vei rătăci mai des, cu atât te vei regăsi mai des. Viața constă în oamenii pe care îi întâlnești și în lucrurile pe care le creezi cu aceștia, așa că ieși în lume și începe să construiești.
Viața este scurtă pentru că fiecare moment îl trăiești o singură dată. Unele oportunități apar o singură dată; profită de fiecare dintre ele.
Trăiește-ți visele și poartă-ți pasiunile cu mândrie!