Rinita alergică este o reacţie exagerată a sistemului imunitar la particulele inspirate din aer. Atunci când sunt expuşi la alergenii la care sunt sensibili, copiii care prezintă un teren atopic dezvoltă o reacţie alergică cum este rinita alergică.
Tendinţa de a fi alergic este de cele mai multe ori moștenită. Dacă unul dintre părinţi este alergic atunci bebelușul are 30 % şanse să dobândească cel puțin o formă de alergie; dacă ambii părinți sunt alergici, probabilitatea creşte la 60%.

Simptome:

Copiii cu rinită alergică prezintă :

  • strănut repetat îndeosebi dimineaţa la trezire;
  • coriză (rinoree seroasă sau purulentă) – scurgerile nazale sunt de obicei sub forma unui lichid clar dar poate deveni vâscos sau purulent dacă se dezvoltă o infecţie nazală sau a sinusurilor;
  • “mâncărime locală” la nivelul nasului şi gâtului;
  • lăcrimare abundentă și prurit ocular.

În cazurile tipice, febra lipseşte.
Se pot remarca asocieri cu wheezingul (respirație șuierătoare), astmul, urticaria, prezența unor manifestări alergice și la alţi membri ai familiei.
Simptomele ce se pot dezvolta într-un interval mai mare de timp includ: respiraţie orală, miros alterat, iritabilitate, fatigabilitate, fotosensibilitate, tuse cronică, cearcăne, deficite ale auzului.

Anamneza (istoricul medical pe care specialistul îl află trebuie să fie amănunţit şi să vizeze debutul bolii, dacă acesta se poate corela cu schimbarea locuinţei, a şcolii, posibilitatea inhalării polenului, existenţa câinilor sau a pisicilor în locuință, substanţele iritante din aer, fumul de țigară, insecticide, mirosurile puternice, inclusiv cele de parfum.

Investigaţii:

Examenul ORL este obligatoriu.
Testele alergologice se efectuează în continuarea examenelor de rutină: leucograma, imunograma.

Complicaţii:

Rinita alergică poate afecta sănătatea semnificativ dacă nu este tratată cu succes. Anumite complicaţii pot apărea pe termen lung inclusiv sinuzita, otita medie recurentă, anosmia, anomalii dentare. Multe persoane diagnosticate cu rinită alergica au de asemenea şi astm. Pot avea probleme cu somnul, să se simtă obosiţi și/sau iritaţi şi pot avea probleme de concentrare la școală .

Tratament:

Prin evitarea sau reducerea expunerii la alergeni, simptomele pacientului se pot diminua, pacientul va putea să le controleze cu ajutorul medicamentelor şi să reducă astfel riscul dezvoltării unor complicaţii pe termen lung.

Tratamentul profilactic constă în evitarea pe cât posibil a alergenilor: ştergerea prafului, controlul mucegaiului, spălarea aşternutului cu apă fierbinte, evitarea jucăriilor de pluş etc.

De asemenea, există dovezi potrivit cărora copiii care au primit altă hrană decât laptele matern în primele luni de viată au un risc mai crescut de a dezvolta teren atopic. Părinţii care prezintă afecţiuni alergice pot lua măsuri pentru reducerea şanselor de transmitere la copii a unui teren atopic, cum ar fi alăptarea în loc de administrarea de formule de lapte pentru cel puţin 6 luni şi evitarea expunerii copiilor la fumul de ţigară.

Tratamentul curativ se bazează pe: farmacoterapie (antihistaminice, decongestionante, cromoglicatul disodic, corticoizi topici), imunoterapie, îndepartarea chirurgicală a unor “spine” (vegetaţii adenoide, deviaţie de sept).

Așadar, încercați pe cât posibil să țineți copilul cât mai departe de factorii care declanșează diversele forme de alergii, iar la apariția primelor simptome adresați-vă medicului.

Multă sănătate!