Preeclampsia afectează aproximativ 2% din sarcini și reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate perinatală și maternă. Preeclampsia se manifestă mai frecvent prin apariția valorilor mari de tensiune arterială la femeia gravidă după săptămâna 20 de sarcină (daca este Preeclampsie indusă de sarcină) sau înainte de săptămâna 20 (în cazul în care Preeclampsia apare la o femeie cu valori crescute, cunoscute ale tensiunii arteriale, preexistente sarcinii), la care se adaugă proteinuria. Netratată, preeclampsia poate evolua în forma mai severa a Eclampsiei, la care în tabloul clinic regăsim convulsiile supraadăugate sau sindromul HELLP, situații care agravează tabloul clinic.
La ora actuală există mijloace de supraveghere antenatală care s-au dezvoltat în ideea de a identifica femeile cu risc crescut pentru apariția ulterioară a preeclampsiei.
Probabilitatea de dezvoltare (apariție) a preeclampsiei este crescută de un număr de factori regăsiți în antecedentele materne: rasa, nuliparitatea, indicele de masă corporală crescut, precum și antecedentele personale sau familiale de preeclampsie.
Un screening bazat numai pe baza istoricului matern va depista doar 30% din pacientele care vor dezvolta preeclampsie cu o rata fals pozitivă de 5%.
O metodă mult mai eficientă de screening pentru preeclampsie constă în măsurarea indexului de pulsatilitate PI al arterelor uterine materne la 11-13 săptămâni de sarcină.
Dacă aceasta este combinată cu antecedentele materne, măsurarea tensiunii arteriale și determinarea PAPP A , Beta HCG (incluse în cunoscutul bitest) și PlGF (factor de creștere placentar) din sânge, atunci această metodă de screening combinat poate oferi predicția Preeclampsiei de 90% în cazurile ce necesită nașterea înainte de săptămâna 34 și 45% pentru cele ce necesită naștere după săptămâna 34 (preeclampsie cu debut tardiv).
Există suficiente dovezi în literatura medicală care arată că Preeclampsia cu debut precoce comparată cu preeclampsia cu debut tardiv este asociată cu un risc mult mai mare de mortalitate și morbiditate perinatală.
Identificarea femeilor cu risc crescut de preeclampsie încă din trimestrul I ar putea să îmbunătățească evoluția și rezultatul final al unei sarcini afectate de preeclampsie deoarece monitorizarea intensivă, atât maternă cât și fetală, la aceste paciente, va conduce la un diagnostic precoce în ceea ce privește semnele clinice ale bolii și întârzierea în creșterea intrauterină asociată adesea cu preeclampsia. Astfel, aceste complicații serioase pot fi evitate prin administrarea medicației antihipertensive sau inducerea nașterii premature.
Femeilor care se prezintă pentru screeningul antenatal încă din trimestrul I de sarcină li se ofera posibilitatea efectuării unor investigații complexe și complete:
- Ecografia de datare a sarcinii care apreciază corect datarea (ideal să fie făcută înainte de săptămâna 12);
- Bitestul (PAPP A, Beta HCG) și PLGF la 10-11 săptămâni (se pot face și până la 13 +6 dar cel mai bine la 10-11);
- Screeningul ecografic de trimestrul I care mai este cunoscut și sub numele de Morfologie de trimestru I care se face de la 11 +3 până la 13+6 săptămâni, cel mai bine la 12 +3 sau 4 zile.
Cu ocazia ecografiei se combină măsurătorile cu rezultatele de sânge efectuate la 10 săptămâni și cu ajutorul softului oferit medicilor care au competență și certificarea data de Fundația de Medicină Fetală de la Londra se calculează riscul pentru boli genetice și preeclampsia.
La Armonia Hospital, în cadrul Departamentului de Medicină Materno-Fetală, vă oferim posibilitatea efectuării investigațiilor pentru datarea precoce a sarcinii, urmărirea sarcinii și teste neinvazive pentru depistarea anomaliilor genetice (Bitest Astraia), diagnosticarea precoce a preeclampsiei (PLGF, Doppler la Arterele uterine) devreme in sarcină, astfel având posibilitatea de a ajuta medicul curant în decizia terapeutică și, nu în ultimul rând, pacienta.
Dr. Doinița GACHE
Medic Primar
Obstetrică-Ginecologie
Armonia Hospital