Ce este amniocenteza?
Amniocenteza este o metodă modernă de detectare a anomaliilor și bolilor genetice la copilul încă nenăscut, în timpul sarcinii.
Am nevoie de amniocenteză?
Cel mai frecvent motiv de a face o amniocenteza este pentru a determina dacă un bebeluș are o boală genetică sau o anomalie cromozomială, cum ar fi sindromul Down. Amniocenteza este indicată la femeile peste 35 de ani, la gravidele la care testele de depistare a riscului de boli genetice au rezultate anormale (dublu test, triplu test) sau la cele care au boli genetice în familie.
Care sunt riscurile amniocentezei?
Ca orice investigație invazivă, amniocenteza prezintă anumite riscuri. Înainte de a lua o decizie în acest sens, gravida trebuie să se consulte cu medicul ginecolog și cu specialistul în genetică medicală. Amniocenteza este un test invaziv care implică un risc de 0,5 – 1% de pierdere a sarcinii. Un alt risc asociat amniocentezei îl reprezintă infecțiile intrauterine care pot provoca de asemenea avortul spontan, dacă nu sunt tratate corespunzător. Toate aceste riscuri trebuie discutate cu partenerul, obstetricianul și geneticianul, urmând să se stabilească un tratament corespunzător.
Cum se efectuează amniocenteza?
Înainte de a face amniocenteza, vi se va face o ecografie pentru măsurarea copilului și verificarea anatomică de bază. Pentru amniocenteza propriu – zisă, veți sta întinsă pe masa de consultație, iar abdomenul va fi pregătit cu o soluție dezinfectantă. Sub supraveghere ecografică permanentă se caută o zonă de lichid amniotic, la o distanță sigură față de bebeluș și de placentă, după care medicul introduce un ac lung și subțire prin peretele abdominal al dumneavoastră (în sacul de lichid care înconjoară bebelușul) cu care va extrage o cantitate mică de lichid amniotic. Extragerea lichidului durează câteva minute. Este posibil să simțiți crampe ori contracții, ciupituri sau presiune în timpul procedurii sau să nu simțiți nici un disconfort. Gradul de disconfort sau de durere variază de la o femeie la alta și chiar de la o sarcină la alta. Dacă vă faceți griji privind faptul că acul este atât de aproape de bebeluș, trebuie să știți că rănirea directă a bebelușului din cauza amniocentezei este foarte rară, în cazul asistenței ecografice continue. Medicul va evita plasarea acului lângă bebeluș, dar dacă se întâmplă ca acesta să vină în contact cu acul, se va retrage repede, la fel cum ați face și dumneavoastră dacă ați atinge ceva ascuțit. După efectuarea procedurii, pentru siguranță, medicul poate folosi un monitor fetal extern pentru a asculta bătăile inimii copilului.
Când, cine și unde se face amniocenteza?
Amniocenteza se efectuează, de obicei, între săptămânile 15 – 18 de sarcină. Este indicat să fie efectuată de un medic specializat în ecografie, acest lucru îmbunătățind mult șansele ca lichidul să fie prelevat de la prima încercare, fără a fi nevoit să repete procedura. Iar când există și asistența ecografică, rănirea bebelușului cu acul de amniocenteză este foarte rară.